Lectura biblica: Lc. 12, 47-59
47 Acel slujitor care cunoaște voința stăpânului său, dar nu a pregătit și nu a făcut după voința lui [va primi] multe lovituri; 48 cel care nu a cunoscut, dar a făcut lucruri care merită lovituri, va primi puține; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.
Enigma misiunii lui Isus (Mt 10,34-36.38)
49 Foc am venit să arunc pe pământ și ce altceva vreau decât să se aprindă! 50 Am să fiu botezat cu un botez și cât sunt de preocupat până se va împlini! 51 Credeți că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare. 52 Căci de acum înainte, cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei.
53 Vor fi dezbinați tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii sale și nora împotriva soacrei”.
Semnele timpurilor (Mt 16,2-3)
54 Apoi a spus mulțimilor: „Când vedeți că un nor se ridică de la apus, îndată spuneți că vine ploaia și așa este. 55 Iar când bate vântul dinspre miazăzi, spuneți că va fi cald și așa este. 56 Ipocriților, aspectul pământului și al cerului știți să-l interpretați; dar de ce nu știți să interpretați timpul de față?
Despre iertare (Mt 5,25-26)
57 De ce, așadar, nu judecați de la voi înșivă ceea ce este drept? 58 Când mergi cu dușmanul tău la tribunal, străduiește-te pe drum să scapi de el, ca nu cumva să te târască în fața judecătorului, iar judecătorul să te predea executorului și executorul să te arunce în închisoare! 59 Îți spun, nu vei ieși de acolo până ce nu vei fi dat înapoi și ultimul bănuț”.
Comentariu biblic: Lc. 12, 48-59.
Am văzut deja că în secţiunea anterioară Isus îşi pregăteşte ucenicii pentru timpul de absenţă care se va scurge de la Înălţare şi până la revenirea Lui. Isus anticipează că această perioadă nu va fi scurtă, iar întârzierea celei de a doua veniri ar putea avea efecte dezastruoase în viaţa creştinilor. Isus refuză să se exprime clar la un moment anume, în schimb sunt analizate ambele variante ale atitudinii creştinilor, cea de a renunţa practic la aşteptare şi a se conforma vieţii lumeşti sau cea de a-L aştepta pe Isus indiferent cât de mult timp. Isus îşi pregăteşte ucenicii, Biserica Sa, pentru a doua variantă. Fidelitatea faţă de Isus nu este însă un lucru uşor. Ea va fi plătită de ucenici foarte aspru. Dezbinarea, și nu pacea formală, va fi cuvântul de ordine. Ea va fi resimţită ca un foc interior și nu va fi uşor de suportat, cu atât mai mult cu cât această dezbinare va invada nu doar societatea în sens larg, ci se va instala până şi în familie. Isus ne lămureşte însă că unitatea fiecăruia dintre noi cu Isus, deşi greu plătită din punct de vedere al comodităţii exterioare, este de neocolit: „Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Și ce vreau decât să fie aprins chiar acum! Eu am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de mult doresc să se îndeplinească” (Lc. 12, 49-50). Părţile marcate ne descoperă trăirile interioare ale lui Isus. Isus atrage atenţia asupra unui lucru foarte dificil. Trebuie să-L urmăm pe El cu orice preţ, chiar și cu preţul disconfortului afectiv produs de dezbinarea și tulburarea liniştii familiale. Nimic nu are prioritate faţă de unitatea cu Isus, singura care ne asigură mântuirea. Dar se naşte imediat întrebarea: „Când se vor petrece toate acestea?”. Isus nu avansează o dată anume, ne spune ce trebuie să facem, dar ne dă şi reperele temporale după care putem să ne dăm seama cât de aproape suntem de a doua Sa venire. Aceste repere au fost denumite „semnele timpurilor”. Am vorbit în altă parte de faptul că „pârâşul” cu care trebuie să ne împăcăm nu este nimeni altul decât conştiinţa noastră. Dacă în afară va fi dezbinare, în interiorul nostru va trebui să fie pace. E greu, dar posibil! [2010]