Lectura biblica: 2 Tes. 2, 1-12
Semnele venirii lui Cristos
1 Referitor la venirea Domnului nostru Isus Cristos și la adunarea noastră împreună cu el, vă rugăm, fraților, 2 să nu vă [lăsați] tulburați repede la minte sau înspăimântați nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ce [pare] a fi de la noi, cum că ziua Domnului ar fi aproape! 3 Nimeni să nu vă amăgească în niciun fel, pentru că nu va veni înainte de renegarea credinței și descoperirea omului nelegiuirii, a fiului pierzării, 4 cel care se împotrivește și se ridică peste tot ce se cheamă Dumnezeu sau e vrednic de închinare, așa încât se așază el însuși în templul lui Dumnezeu și se prezintă că este Dumnezeu! 5 Nu vă aduceți aminte că vă spuneam acestea pe când eram încă la voi? 6 Iar acum știți ce-l împiedică să nu se arate decât la timpul lui, 7 căci misterul nelegiuirii lucrează deja, numai că ceea ce-l împiedica până acum va fi dat la o parte. 8 Atunci va fi descoperit Nelegiuitul pe care Domnul Isus îl va nimici cu răsuflarea gurii sale și-l va distruge cu manifestarea venirii sale. 9 Venirea lui va fi lucrarea Satanei, însoțită de tot felul de fapte puternice, semne și minuni înșelătoare 10 și de toate amăgirile nelegiuirii pentru cei care se pierd, pentru că ei n-au primit iubirea adevărului ca să fie mântuiți. 11 De aceea Dumnezeu le trimite o putere de amăgire ca să creadă în minciună, 12 pentru ca toți cei care nu cred în adevăr, ci își găsesc bucuria în nedreptate, să fie judecați.
Comentariu biblic: 2 Tes. 2, 1-12.
Această secţiune conţine adevăruri care nu se găsesc în nici o altă parte a Bibliei. Ea reprezintă cheia înţelegerii evenimentelor viitoare şi centrul acestei epistole. Se pare că între tesaloniceni s-au strecurat unele teze doctrinare greşite cu privire la Revenirea Domnului şi la evenimentele care o vor precede. În capitolul 2, Pavel a vorbit despre eroarea teologică în sine, iar în capitolul 3 s-a ocupat de greşelile practice care îşi au originea în această eroare. De-a lungul timpului s-au scris multe cărţi despre aceste evenimente. În timpul şederii sale în Tesalonic, Pavel însuşi i-a instruit cât mai bine cu putinţă prin viu grai, iar acum le reaminteşte aceste lucruri şi în scris (cf. 2 Tes. 2, 5). „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Cristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră și să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca venind de la noi, ca și când ziua Domnului ar fi venit chiar” (2 Tes. 2, 1-2). Tesalonicenii au confundat necazurile prin care treceau cu Marea Strâmtorare de la sfârşit. Lucrarea celui rău, pe care Pavel o numeşte „taina fărădelegii” se va săvârşi prin intermediul unui om, a „potrivnicului” pe care Ioan în prima sa epistolă îl numeşte „Antihrist”. Înainte de venirea lui va avea loc marea apostazie, adică o lepădare aproape generală de credinţă. Omul acesta este deja prezent în lume, dar lucrarea lui este frânată: „Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui” (2 Tes. 2, 6). Aceste cuvinte ne arată că Pavel îi instruise pe tesaloniceni prin viu grai, iar acum le aduce doar aminte de cele spuse atunci. Arătarea Anticristului va fi însoţită de semne şi minuni mari, săvârşite prin puterea Satanei. Când piedica ce-l opreşte acum va fi luată din drum, el va fi biruit, dar nu de forţe umane, ci de Însuşi Isus Cristos „prin suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale” (2 Tes. 2, 8). De aceea Pavel îi îndeamnă pe credincioşi să rămână tari în credinţă, şi să nu se lase înşelaţi atât de uşor. „Cine va răbda până la sfârşit, acela va fi mântuit” (cf. Mt. 10, 22). [2011]