Ev. Lc 12,42-48

Lectura biblica: Lc. 12, 41-48
Parabola servitorului fidel (Mt 24,45-51)

41 Atunci Petru a zis: „Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toți?”. 42 Domnul i-a spus: „Cine este administratorul credincios și înțelept pe care stăpânul îl stabilește peste servitorii săi ca să le dea porția de hrană la timpul potrivit? 43 Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând astfel! 44 Adevărat vă spun că îl va stabili peste toate bunurile sale. 45 Dar dacă acel servitor spune în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vină» și începe să-i lovească pe servitori și servitoare, să mănânce, să bea și să se îmbete, 46 stăpânul servitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și la ora pe care nu o știe, îl va pedepsi aspru și îi va face parte printre cei necredincioși. 47 Acel slujitor care cunoaște voința stăpânului său, dar nu a pregătit și nu a făcut după voința lui [va primi] multe lovituri; 48 cel care nu a cunoscut, dar a făcut lucruri care merită lovituri, va primi puține; cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.

Comentariu biblic: Lc. 12, 42-48.

Acest pasaj Luca îl situează după îndemnul la veghere pe care Domnul îl adresează ucenicilor Săi. După ce explică situaţia, de ce şi cum trebuie să fim atenţi, Isus încheie spunând: „Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi” (Lc. 12, 40). Isus a prevăzut o absenţă de lungă durată între prima și a doua Lui venire şi-i pregăteşte pe ucenici pentru această perioadă. Cel mai mare pericol la care suntem expuşi sunt deci delăsarea şi lenea existenţială care s-ar putea instala datorită absenţei Învăţătorului. Pasajul nostru este introdus de întrebarea lui Petru: „Doamne, zice el, pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?”. Isus nu-i răspunde direct prin da sau nu, ci printr-o nouă pildă în care, de data aceasta, se adresează mai mult celor cu funcţie de conducere, fără însă a anula cele spuse tuturor ucenicilor: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?” (v. 42). Rolul ispravnicului, care trebuie să fie nu doar credincios (fidel), dar şi înţelept, este să hrănească turma ce i-a fost încredinţată. Pâinea vieţii este Cuvântul lui Dumnezeu. Misiunea principală a celor ce conduc turma credincioşilor este să împartă Cuvântul tuturor. Să le expună Cuvântul lui Dumnezeu prin vorbe și îndemnuri. Importante aici sunt versetele 47 şi 48, al căror conţinut îl găsim doar la Luca. Ele atrag atenţia asupra responsabilităţii de care ispravnicul trebuie să dea dovadă. În urma judecăţii finale, la care vor fi supuşi toţi creştinii (cf. Rom. 14, 10 și 2 Cor. 5, 10), fiecare va primi răsplata sau pedeapsa meritată. Mărimea acesteia este proporţională atât cu darul primit de fiecare, cât şi cu conştiinţa posesiei acestui dar: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; și cui i s-a încredinţat mult, i se va cere şi mai mult” (v. 48). Ar fi bine ca „ispravnicii” să ia aminte la acest lucru. Ei au fost chemaţi la slujire, şi nu la stăpânire! [2010]

Scroll to Top