Lectura Biblica: 1 Tes. 3, 7-13
7 De aceea, fraților, suntem mângâiați prin voi în orice necesitate și strâmtorare datorită credinței voastre, 8 căci acum mai prindem viață dacă voi stați [neclintiți] în Domnul. 9 De fapt, ce mulțumire i-am putea aduce lui Dumnezeu în privința voastră pentru toată bucuria cu care ne bucurăm datorită vouă înaintea Dumnezeului nostru? 10 Noaptea și ziua îl rugăm cu stăruință să vă vedem fața și să completăm ceea ce mai lipsește credinței voastre.
Rugăciune pentru creșterea în credință
11 Însuși Dumnezeu și Tatăl nostru și Domnul nostru Isus să îndrepte calea noastră spre voi, 12 iar pe voi să vă facă Domnul să creșteți și să prisosiți în iubire unii față de alții și față de toți, așa cum suntem noi față de voi, 13 ca să întărească inimile voastre, așa încât să fiți fără prihană în sfințenie înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru la venirea Domnului nostru Isus împreună cu toți sfinții săi! Amin.
Comentariu biblic: 1 Tes. 3, 9-13.
Pavel încheie prima parte a Epistolei (cap. 1-3) în aceeaşi notă de bucurie spirituală şi de mulţumire. Toată neliniştea lui Pavel cu privire la viaţa comunităţii s-a spulberat după reîntoarcerea lui Timotei şi la auzul veştilor bune pe care le-a primit de la el. Pavel dă glas acestei bucurii: „Cum putem noi oare să mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră înaintea Dumnezeului nostru. Zi și noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre” (1 Tes. 3, 9-10). Aici, Pavel ne lasă să privim o clipă în viaţa sa interioară. Pavel este frământat pentru soarta comunităţii, trimite un sol pentru a se linişti. Mulţumeşte apoi lui Dumnezeu în rugăciune. Pavel era în acelaşi timp un om al rugăciunii şi un om al acţiunii. În lucrarea de evanghelizare aceste două aspecte sunt inseparabile. Pavel nu se roagă toată ziua şi toată noaptea, ci și ziua și noaptea pentru comunitate. Oamenii nu sunt îngeri, ci oameni. Au nevoie de odihnă, de mâncare etc., dar toate aceste nevoi se împletesc armonios cu rugăciunea, fără de care viaţa noastră îşi pierde sensul.
Dacă până acum Pavel era pe drept cuvânt îngrijorat pentru tesaloniceni şi îi trata ca pe nişte copii în credinţă, acum începe să le expună și lipsurile momentane. După ce au trecut cu bine examenul statorniciei în credinţă în mijlocul necazurilor, acum a venit vremea ca atenţia lor să se îndrepte asupra creşterii în credinţă, adică să se maturizeze. „Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem și noi înşine pentru voi… ca să fiţi fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos, împreună cu toţi sfinţii Săi” (cf. 1 Tes. 3, 12-13). Aşa cum menţionam la început, fiecare din cele cinci capitole care compun această epistolă se încheie cu o referinţă explicită la Revenirea Domnului Isus Cristos, care ne va duce împreună cu toţii sfinţii Săi în slava cerească. Fiecare comunitate creştină, bine închegată aici pe pământ, va constitui o piatră în edificiul Bisericii. Aceasta înseamnă „Împlinirea împărăţiei cerurilor”