Ev. Lc 11,34-41

Lectura biblica: Lc. 11, 34 – 41

Candela trupului tău este ochiul. Când ochiul tău este limpede, tot trupul tău este luminos; însă dacă ochiul tău este rău, trupul tău este întunecos. 35 Vezi deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric! 36 Așadar, dacă trupul tău este luminos în întregime, fără nicio parte întunecată, va fi luminat totul, ca atunci când candela te luminează cu strălucirea ei”.

Denunțarea fariseilor și cărturarilor (Mt 23,1-36; Mc 12,38-40; Lc 20,45-47)

37 Pe când vorbea, un fariseu i-a cerut să ia masa la el. El a intrat și s-a așezat la masă. 38 Văzându-l, fariseul s-a mirat că nu s-a spălat înainte de masă. 39 Atunci, Domnul i-a spus: „Acum, voi, fariseii, curățați exteriorul paharului și al farfuriei, dar în interiorul vostru sunteți hrăpăreți și răutăcioși. 40 Nebunilor! Oare cel care a făcut exteriorul n-a făcut și interiorul? 41 De aceea, dați de pomană cele din interior și, iată, toate vor fi curate pentru voi!”.

Comentariu biblic: Lc. 11, 34-41.

Putem observa din pericopa de astăzi că Luca reproduce aproape integral toate învăţăturile lui Isus pe care Matei le concentrează în Predica de pe munte, dar le situează în locuri şi timpuri diferite, urmând un plan al său, care doreşte să-l prezinte pe Isus ca Mântuitorul tuturor oamenilor. Aşa se întâmplă şi cu această pildă şi învăţătura care-i urmează. Se pare că Isus vorbeşte învăţătorilor lui Israel. Aceştia însă, limitându-se doar la respectarea părţii formale, exterioare a Legii, îşi pierd calitatea de „luminători” ai poporului. Această misiune Isus o încredinţează ucenicilor Săi: „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii nu aprind o lumină ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic și luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Mt.  5, 14-16). Dar ochiul este pentru trup ceea ce este fereastra pentru casă. Cât de curată este fereastra, atât de luminată va fi casa. Trupul este dispus întotdeauna să urmeze lumina, dar calitatea acestei lumini depinde de ochi. Dacă pe această fereastră, la început curată și transparentă, pe care în mod natural ne-a dat-o Dumnezeu, noi vom picta învăţăturile noastre omeneşti, vom avea iluzia să vedem și să credem că aceste picturi sunt realitatea divină. Fals! Fariseul, care-L invitase pe Isus la masă a văzut „pictura datinii străbunilor” (a tradiţiei, a domeniului păgubos al lui „aşa se face” şi al lui „aşa am apucat”), care falsifică lumina pură a lui Dumnezeu. Nu mâinile trebuie spălate înainte de masă, ci fereastra trebuie spălată și curăţată. Atunci vom vedea clar. Partea dinlăuntru şi partea din afară a fiinţei omeneşti constituie un tot unitar și interfuncţional. Simbolul este bun dacă îndreaptă spre realitatea pe care o arată. Fereastra murdară de praful lumii sau pictată cu închipuirile omeneşti ne arată pe noi și nu pe Dumnezeu, ne face să fim autosatisfăcuţi, dar prin aceasta nu putem fi plăcuţi lui Dumnezeu. Să fim atenţi! [2010]

Scroll to Top