Ev. Lc. 11, 29-33

Lectura biblica: Lc. 11, 29-33

Semnul lui Ióna (Mt 12,38-42)

29 Pe când mulțimea se îngrămădea în jurul lui, [Isus] a început să le spună: „Această generație este o generație rea; caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Ióna. 30 Căci așa cum Ióna a devenit un semn pentru niniviteni, tot așa va fi Fiul Omului pentru această generație.

31 Regina din Sud se va ridica la judecată cu oamenii acestei generații și-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomón și, iată, aici este [unul] mai mare decât Solomón! 32 Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu generația aceasta și o vor condamna, pentru că ei s-au convertit la predica lui Ióna și, iată, aici este [unul] mai mare decât Ióna!

Lumina trupului (Mt 6,22-23)

33 Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o pune într-un loc ascuns sau sub obroc, ci pe un candelabru, încât cei care intră să vadă lumina. 34 Candela trupului tău este ochiul. Când ochiul tău este limpede, tot trupul tău este luminos; însă dacă ochiul tău este rău, trupul tău este întunecos. 35 Vezi deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric!

Comentariu biblic: Lc. 11, 29-33.

După atâtea minuni şi învăţături, atât fruntaşii poporului, cât și poporul însuşi cer de la Isus un semn, adică ceva care să-i întărească și să-i convingă să creadă în Isus ca fiind Mesia cel aşteptat. Cu mici diferenţe de accent, întâmplarea estre redată şi de Matei şi de Marcu. Şi răspunsul lui Isus este asemănător în cele trei Evanghelii sinoptice: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona” (Lc. 11, 29). De ce acest răspuns şi care este „semnul lui Iona”? Matei şi Luca răspund diferit. Pentru Matei, semnul se referă la îngroparea lui Isus în adâncul pământului, pentru Luca, se referă la pocăinţa ninivitenilor după predica lui Iona. Isus citează aici nu doar un verset sau două ale Scripturii, ci face trimitere la o întreagă carte. Prorocia lui Iona este una din cele mai fascinante pagini ale Scripturii. În cele numai 4 capitole, această carte relatează o istorie fascinantă a relaţiei dintre Dumnezeu, mesagerul său și o grupare de oameni concretă la care a fost trimis acest mesager. Există o mulţime de paralelisme între lucrarea lui Iona şi lucrarea lui Cristos, cum sunt și numeroase diferenţe. Toate diferenţele se referă la raportul de ascultare dintre mesager și Dumnezeu. Iona nu ascultă, dar se supune în final, Isus ascultă de la bun început. Iona fuge de misiune, se ascunde în cala corăbiei, dar doarme liniştit în timpul furtunii devastatoare, pentru că are încredere în Dumnezeu. Nu-i pasă de viaţa lui, dar nici de a celorlalţi. Şi Isus doarme în timpul furtunii, dar la cârma corăbiei Sale care este Biserica. Nici lui Isus nu-I pasă de viaţa lui, dar o oferă pentru salvarea celorlalţi. Şi unul şi celălalt Îi cunosc natura milostivă și iubitoare a lui Dumnezeu, dar lui Iona îi pasă de propria imagine, pe când Isus o sacrifică pentru binele tuturor, evrei şi neevrei, dar care ambii pot avea acces la Dumnezeu doar prin pocăinţă. Isus duce până la capăt lucrarea Tatălui care I-a fost încredinţată. Oricum, recitiţi şi meditaţi cartea lui Iona. Merită! [2010]

Scroll to Top