Lectura biblica: 1 Tes. 2, 13-20
Credința și răbdarea tesalonicénilor
13 Și, de aceea, noi îi mulțumim lui Dumnezeu fără încetare pentru că, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-ați auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci așa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează cu putere în voi, cei care credeți. 14 Căci voi, fraților, ați devenit imitatorii Bisericilor lui Dumnezeu care se află în Iudéea în Cristos Isus, pentru că pătimiți și voi aceleași lucruri din partea celor care sunt de același neam, după cum și ele [au pătimit] din partea iudeilor, 15 care l-au omorât și pe Domnul Isus, și pe profeți și ne-au persecutat și pe noi. Ei nu sunt plăcuți lui Dumnezeu și sunt împotriva tuturor oamenilor, 16 interzicându-ne să vorbim păgânilor ca să se mântuiască spre a-și împlini măsura păcatelor lor pretutindeni; dar i-a ajuns mânia care e spre sfârșit.
Dorința Apostolului de a-i revedea pe tesalonicéni
17 Noi, fraților, după ce am fost despărțiți de voi pentru câtva timp – [despărțiți] la față, nu la inimă – ne-am străduit și mai mult, cu mare dor, să revedem fața voastră, 18 pentru că am voit să venim la voi – cel puțin eu, Paul, de mai multe ori –, dar Satana ne-a împiedicat. 19 Căci care este speranța noastră, sau bucuria, sau coroana noastră de laudă în fața Domnului nostru Isus la venirea lui, dacă nu voi? 20 Căci voi sunteți gloria și bucuria noastră.
Comentariu biblic: 1 Tes. 2, 13-20.
Pavel îşi exprimă în continuare bucuria pentru felul de vieţuire al comunităţii din Tesalonic: „De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este într-adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi cei care credeţi” (1 Tes. 2, 13). Acesta este într-adevăr un motiv serios de mulţumire, că măcar unii primesc vestirea Evangheliei nu ca pe o învăţătură omenească, ci ca pe Cuvântul lui Dumnezeu. În continuare, Pavel îi laudă pe tesaloniceni, poate cu o referire specială la cei care proveneau dintre evrei, pentru faptul că ei au suportat din partea conaţionalilor lor aceeaşi împotrivire. Cele două versete care urmează sunt deosebit de vehemente. Poate că Pavel îşi varsă în ele năduful acumulat de opoziţia înverşunată pe care a întâmpinat-o din partea iudeilor din Tesalonic, care nu s-au mulţumit doar să-l izgonească, ci l-au urmărit şi mai departe (în Berea), căutând astfel să pună stavilă lucrării de evanghelizare: „Iudeii aceştia au omorât pe Domnul Isus şi pe proroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor, căci ne opresc să propovăduim Neamurilor, ca să fie mântuite. Astfel, ei pun vârf păcatelor lor. Dar la urmă i-a ajuns mânia lui Dumnezeu!” (1 Tes. 2, 15-16). Aceste cuvinte sunt aproape similare cu cele spuse de Isus fariseilor care i se împotriveau înverşunat: „Voi umpleţi măsura părinţilor voştri! Şerpi şi năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei? De aceea, iată vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî și răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi ucis între Templu şi altar. Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste neamul acesta” (Mt. 23, 32-36). Paralelismul dintre aceste două versete merge până la identitate şi s-a împlinit în cursul istoriei, cuvânt cu cuvânt. Cine citeşte să înţeleagă! Pavel încheie într-o tonalitate pozitivă lăudându-i încă o dată pe tesaloniceni: „Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră” (1 Tes. 2, 20). Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat în totul. [2011]