Lectura biblica: Lc. 8, 16-21
Parabola candelei (Mc 4,21-25)
16 Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intră să vadă lumina. 17 Căci nu este nimic secret care să nu fie dezvăluit și nici [ceva] tăinuit care să nu fie cunoscut și să nu iasă la lumină. 18 Vedeți, așadar, cum ascultați, pentru că celui care are i se va [mai] da, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce crede că are!”.
Mama și frații lui Isus (Mt 12,46-50; Mc 3,31-35)
19 Au venit la el mama și frații lui și nu puteau să ajungă până la el din cauza mulțimii. 20 I s-a făcut cunoscut: „Mama ta și frații tăi stau afară și vor să te vadă”. 21 Dar el le-a răspuns, zicând: „Mama mea și frații mei sunt aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl îndeplinesc”.
Comentariu biblic: Lc. 8, 16-21.
Deşi Luca relatează această pildă în continuarea pildei Semănătorului, comparând cu locul acesteia din Matei şi Marcu se vede însă limpede că nu este doar o continuare a acestei pilde, dar are legătură cu ea. Isus îndreaptă înţelesul pildei luminii la ascultarea Cuvântului și mai ales la modul cum ascultăm, cum primim cuvântul semănat în noi: „Luaţi seama la felul cum ascultaţi; Căci celui ce are i se va da; dar celui ce n-are i se va lua și ceea ce i se pare că are” (Lc. 8, 18). Expresia: Luaţi seama ne atrage atenţia asupra colaborării omului cu Dumnezeu. De mine depinde dacă iau sau nu seama la ce aud. Cum mă pregătesc la întâlnirea cu Cuvântul lui Dumnezeu? De mine depinde dacă sunt drum sau stâncă sau pământ cu spini sau pământ bun. Aceia care primesc Cuvântul îl ţin în inimă bună și vor aduce roadă în răbdare (cf. Lc. 8, 15). Ei au cuvântul în inima lor. Cu aceştia, Dumnezeu colaborează şi lumina Cuvântului se va răspândi tuturor, pentru că celui ce are i se va da spune Isus. Cel care respinge însă Cuvântul nu-l are în inimă, chiar dacă lui i se pare că auzindu-l l-ar fi și primit. Este doar o iluzie. Cuvântul trebuie nu doar auzit, ci ascultat, adică primit în inimă, și în continuare acest Cuvânt va acţiona prin cel care l-a primit și în viaţa altora. Lumina este aşezată în sfeşnic și va lumina tuturor. Este vorba în fond de credinţă, deoarece aşa cum spune D. Bonhoeffer: „numai cel ce crede este ascultător și numai cel ce ascultă crede”. Dacă cineva este doar auzitor şi nu și împlinitor al Cuvântului, nu-l are de fapt în sine. De la acesta se va lua și ceea ce i se pare că are. Dumnezeu doreşte să sporească ceva ce există bun într-un om, dar nu poate spori nimicul.
Meditând asupra cuvintelor din pericopa noastră, ne dăm seama că Isus a folosit de mai multe ori aceleaşi cuvinte sau cuvinte asemănătoare, vorbind despre sămânţă, creştere sau despre lumină. Dar sensul lor trebuie găsit de fiecare dată în funcţie de context. Să primim prin credinţă și ascultare Cuvântul şi să-l păstrăm într-o inimă bună. [2010]