Lectura bibliblica: Lc. 7, 1-10
Vindecarea servitorului centurionului (Mt 8,5-13; In 4,43-54)
1 Când a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, [Isus] a intrat în Cafárnaum. 2 Un centurion avea un servitor la care ținea mult și care, fiind bolnav, trăgea să moară. 3 Auzind despre Isus, a trimis la el pe unii bătrâni dintre iudei ca să-l roage să vină să-i salveze servitorul. 4 Ajungând la Isus, aceștia îl implorau, zicând: „Este vrednic să-i faci aceasta, 5 căci iubește neamul nostru, iar sinagoga el ne-a construit-o”. 6 Isus a mers cu ei și nu era departe de casă când centurionul a trimis câțiva prieteni, spunându-i: „Doamne, nu te deranja, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! 7 De aceea nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la tine, dar spune un cuvânt și servitorul meu va fi vindecat! 8 Căci deși sunt un om supus autorității, am sub comanda mea soldați; și spun unuia «Du-te!» și se duce, iar altuia «Vino!» și vine; și servitorului meu «Fă aceasta!» și face”. 9 Isus s-a mirat auzind aceasta și întorcându-se către mulțimea care-l urma, a spus: „Vă spun că nici în Israél nu am găsit așa o credință”. 10 Întorcându-se acasă, cei trimiși l-au găsit pe servitor sănătos.
Comentariu biblic: Lc. 7, 1-10.
Această întâmplare este relatată de Matei (Mt. 8, 5 şi urm.) şi de Luca cu o mică, dar semnificativă, diferenţă. În Matei ar vorbi sutaşul însuşi, pe când la Luca acesta trimite la Isus o delegaţie formată din evrei. Episodul menţionat la Io. 46-54 este deosebit de acesta, punctul comun constituindu-l doar vindecarea la distanţă.
Episodul se petrece aproape de Capernaum, după ce Isus rostise Predica de pe podiş: „După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum” (Lc. 7, 1). Să ne amintim că Luca scria pentru greci, de aceea subliniază în istorisirea sa unele amănunte care lipsesc la Matei. Fiind sutaş în armata romană, evident, nu era evreu. Evreii în general urau pe romani şi viceversa. Aici însă lucrurile nu stau deloc aşa. Este interesant faptul, notat de un comentator, că toţi sutaşii care apar în Evanghelia după Luca (în total 7 locuri) au fost „oameni de caracter”. Să fie un semn de încurajare pentru destinatarii Evangheliei? Acest sutaş care avea un servitor bolnav „fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul său. Aceştia au venit la Isus şi L-au rugat insistent spunând: Merită să-i faci acest bine căci iubeşte neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga” (Lc 7, 3-4). Din aceasta putem deduce că sutaşul era de multă vreme în Capernaum, că era înstărit şi că relaţiile dintre el și localnici erau foarte bune. Poate că era şi el un credincios, dar necircumcis. Rabinii spuneau: „Dacă cineva zideşte o sinagogă, atunci face desigur parte din sinagogă”. Isus a pornit spre locuinţa sutaşului, dar acesta a trimis la Isus nişte prieteni de ai săi pentru a-I spune că nu trebuie să se ostenească să vină personal, ci doar să poruncească vindecarea de acolo de unde este. Credinţa lui L-a făcut pe Isus să se mire zicând: „Nici chiar în Israel n-am găsit o asemenea credinţă” (v. 9), iar robul său a fost vindecat chiar în ceasul acela. Credinţa, şi nu apartenenţa la un grup religios oarecare, este definitorie în faţa lui Dumnezeu. [2010]