1 Tes. 4, 18- 5, 11
18 Așadar, îmbărbătați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte!
Așteptarea venirii Domnului
1 Cât despre timpul și momentul acela, fraților, nu aveți nevoie ca să vi se scrie, 2 căci voi înșivă știți precis că ziua Domnului vine ca un hoț în timpul nopții. 3 Când vor zice unii: „Pace și liniște!”, atunci, pe neașteptate, va cădea peste ei devastarea precum durerile nașterii peste cea însărcinată și nu vor scăpa.
4 Însă voi, fraților, nu sunteți în întuneric, încât ziua aceea să vă surprindă ca un hoț. 5 Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului. 6 Așadar, să nu dormim precum ceilalți, ci să veghem și să nu ne pierdem cumpătul! 7 Căci cei care dorm, noaptea dorm, iar cei care se îmbată, noaptea se îmbată. 8 Însă noi, fiind fii ai zilei, să nu ne pierdem cumpătul, ci să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței și a iubirii, având drept coif speranța mântuirii, 9 pentru că Dumnezeu nu ne-a predispus pentru mânie, ci pentru dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos, 10 care a murit pentru noi pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu el! 11 De aceea, îmbărbătați-vă unii pe alții și edificați-vă unul pe altul, așa cum de altfel și faceți!
Comentariu biblic: 1 Tes. 5, 1-11.
Este lesne de înţeles că cele expuse în secţiunea precedentă suscită o curiozitate cu privire la când se vor întâmpla aceste lucruri, atât la creştinii de atunci, cât și la cei de azi. Pavel a vorbit despre Răpire pentru a le da tesalonicenilor și nouă un motiv de speranţă și mângâiere: Orice s-ar întâmpla cu lumea şi oricând va veni sfârşitul, atâta vreme cât suntem cu Cristos, suntem în deplină siguranţă. De la Răpire, Pavel trece acum la Revenirea lui Cristos. În ambele cazuri, accentul nu cade pe când se va întâmpla, ci pe felul nostru de comportament, adică ce să facem ca să fim găsiţi în Domnul la venirea Lui. De aceea: „Cât despre vremi şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor, pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea” (1 Tes. 5, 1-2). Termenii de „zi” şi „noapte” nu trebuie luaţi în sens literal şi astronomic, ci în sens spiritual. Este vorba de fapt de a veghea sau de a fi în letargie spirituală. Ziua Domnului va veni peste oamenii necredincioşi aşa cum vine un hoţ, adică pe neaşteptate. Creştinii sunt avizaţi despre ce se va întâmpla, dar nici ei nu ştiu și nici nu este util să ştie când se vor întâmpla aceste lucruri. Pregătirea creştinilor prin rugăciune şi priveghere este comparată cu armura unui soldat, care este menită să-l apere de un pericol. Armura creştinului este platoşa credinţei şi a dragostei şi coiful nădejdii mântuirii (cf. 1 Tes. 5, 8). Cele trei virtuţi fundamentale: credinţa, nădejdea şi dragostea sunt fundamentale în viziunea lui Pavel în ce priveşte viaţa normală a creştinului. Creştinii nu au nevoie să audă în permanenţă ceva nou, ci să li se amintească mereu ceea ce ştiu deja: „Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie – adică la revărsarea acesteia în „Ziua Domnului” peste fiii necredinţei – ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi, pentru ca fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. De aceea mângâiaţi-vă unii pe alţii, aşa cum faceţi într-adevăr” (1 Tes. 5, 9-11). Creştinul poate deci trăi cu siguranţa faptului că la venirea Domnului va fi scăpat de pedeapsa mâniei Sale. [2011]