Ap. 1 Tim 4,4-8.16

Lectura biblica: 1 Tim 4, 4-8.16

4 pentru că orice creatură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu e de aruncat dacă este primit cu mulțumire. 5 De fapt, este sfințit prin cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciuni.

Timotéi, slujitor bun al lui Cristos

6 Învățându-i pe frați aceste lucruri, vei fi un slujitor bun al lui Cristos Isus, hrănindu-te cu cuvintele credinței și ale învățăturii frumoase pe care ai urmat-o îndeaproape. 7 De basmele profane și născocirile babelor ferește-te! Deprinde-te cu evlavia; 8 căci gimnastica trupului e de puțin folos, pe când evlavia este folositoare în toate pentru că are promisiunea vieții de acum și a celei care are să vină.

16 Ai grijă de tine și de învățătură, stăruie în acestea, căci făcând astfel, te vei mântui și pe tine, și pe cei care te ascultă!

Comentariu biblic: 1 Tim. 4, 1-8.

Ca depozitară şi păzitoare a adevărului, Biserica trebuie să fie conştientă de strategia duşmanilor adevărului: „Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare și de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor” (1 Tim. 4, 1-2). Germenii învăţăturilor gnostice cu elementele lor fals ascetice care au apărut deja mai ales în Biserica din Colose ar fi putut apărea şi în cea din Efes, apropiată geografic de cea din Colose. De aceea, Pavel îl pune în gardă pe Timotei cu privire la pericolul acestor învăţături. Care sunt ele? Pavel le schiţează în cele ce urmează: „Ei opresc căsătoria și întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut să fie luate cu mulţumiri de către cei care cred şi cunosc adevărul” (1 Tim. 4, 3). Falsa asceză este oprirea de la utilizarea legitimă a bunurilor create. Orice lucru este bun, dacă este utilizat în limitele create de Dumnezeu. Desigur că orice abuz este condamnabil, cum este de pildă adulterul în cazul căsătoriei sau îmbuibarea în cazul alimentaţiei, dar nu căsătoria sau alimentaţia în sine sunt condamnabile. Omul firesc este înclinat întotdeauna să ridice ştachete iluzorii pe care, trecându-le, să creadă că a realizat ceva, deşi nici Dumnezeu, nici chiar mintea sănătoasă nu sunt de acord cu ele. „Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Isus Cristos, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături pe care ai urmat-o până acum. Fereşte-te de basmele lumeşti și băbeşti. Caută să fii evlavios” (1 Tim. 4, 6-7). Evlavia este relaţia reală cu Dumnezeu, conformarea purtării noastre la voinţa lui Dumnezeu. Falsa asceză este o iluzie prin care credem că respectarea unor norme inventate de noi ne va face plăcuţi lui Dumnezeu. Raportul dintre asceză și evlavie Pavel îl exprimă astfel: „Deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare” (1 Tim. 4, 8). Mai clar nu se poate. [2011]

Scroll to Top