Ev. Lc 16,1-9

Lectura biblica: Lc. 16, 1-9
Parabola administratorului necinstit

1 Și le-a mai spus discipolilor: „Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunțat că i-ar risipi averea. 2 El l-a chemat și i-a spus: «Ce aud despre tine? Dă cont de administrația ta, căci de acum nu mai poți fi administrator!». 3 Atunci administratorul și-a spus în sine: «Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administrația? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. 4 Știu ce voi face pentru ca oamenii să mă primească în casele lor atunci când voi fi dat afară din administrație». 5 Și chemându-i pe debitorii stăpânului său, unul câte unul, i-a spus primului: «Cu ce ești dator stăpânului meu?». 6 Acesta i-a spus: «Cu o sută de báți de untdelemn». El i-a răspuns: «Ia-ți chitanța, așază-te repede și scrie cincizeci!». 7 După aceea, i-a spus altuia: «Tu cât datorezi?». Acesta a răspuns: «O sută de kor de grâu». El i-a spus: «Ia-ți chitanța și scrie optzeci!». 8 Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept pentru că a lucrat cu înțelepciune; pentru că fiii veacului acestuia, în generația din care fac parte, sunt mai înțelepți decât fiii luminii.

9 Iar eu vă spun: Faceți-vă prieteni din mamóna nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veșnice atunci când veți duce lipsă!

Comentariu biblic: Lc. 16, 1-9.

Pilda cuprinsă în pericopa noastră este relatată doar de Luca şi este adresată ucenicilor Săi. Un om bogat avea un ispravnic, adică un administrator al averilor sale. Aceste averi trebuie să fi fost foarte mari, aşa cum vom vedea. Ispravnicul acestui om „a fost pârât” că nu se ocupă cum trebuie de administrarea lor. Ori era nepriceput, ori fura. N-are importanţă. Stăpânul nu-i mai dorea serviciile. Omul, din ceea ce rezultă în continuare, nu era prost, ci corupt. Se întreabă pe sine: „Ce să fac dacă stăpânul îmi ia isprăvnicia? De săpat nu pot; de cerşit mi-e ruşine” (Lc. 16, 3). Omul avea despre sine o justă apreciere. Era şi deştept, i-a venit o idee salvatoare și a zis „ştiu ce am să fac pentru ca atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor” (v. 4). A chemat apoi pe datornicii stăpânului său și a falsificat documentele în favoarea lor, creându-şi astfel prieteni. Experţii în domeniul economic al acelui timp au făcut socotelile şi au conchis că datoria de untdelemn era producţia pe un an a 150 de măslini și valora cam 1000 de dinari. Pe aceasta a redus-o la jumătate, deci omul rămânea dator cu 500 de dinari. Datoria celui cu grâul era apreciată la recolta a 40 de hectare de teren. I-a redus-o cu 20%, dar ca valoare în bani tot cu 500 de dinari. Deci reducerea era aceeaşi ca în primul caz. Până aici demersul este uşor de înţeles. Ciudat este însă faptul că „Stăpânul a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase cu înţelepciune” (v. 8/a). Isus meditează asupra acestui fapt şi constată: „Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii” (v. 8/b). Isus nu-l laudă pe ispravnic pentru corupţia sa, ci pentru o înţelepciune relativă „faţă de semenii lor”. Fiii veacului acestuia sunt oamenii lumeşti, care nu cred în Cristos, ceilalți sunt credincioşii. Ce trebuie să învăţăm din pildă ne spune însuşi Isus: „Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice” (v. 9). Bogăţiile acestei lumi pot fi risipite sau deturnate. Doar folosite chibzuit şi în folosul celuilalt pot fi valorificate just. [2010]

Scroll to Top