Lectura biblica: 1 Tim. 3, 1-13
Avertisment împotriva învățăturii false
3 După cum te-am rugat când am plecat spre Macedónia, rămâi la Éfes ca să le poruncești unora să nu răspândească învățături greșite 4 și nici să nu se ocupe cu mituri și genealogii fără capăt! Acestea aduc mai degrabă controverse decât [slujesc] planul lui Dumnezeu în credință. 5 Însă scopul poruncii este iubirea dintr-o inimă curată, dintr-o conștiință bună și dintr-o credință neprefăcută. 6 Unii s-au îndepărtat de acestea și s-au rătăcit ajungând la discursuri fără sens. 7 Voind să fie învățători ai Legii, ei nu înțeleg nici ceea ce spun și nici ceea ce cred că demonstrează.
8 Or, noi știm că Legea este bună dacă cineva o folosește în mod legitim. 9 Este știut că nu pentru cel drept este dată Legea, ci pentru cei fărădelege și răzvrătiți, pentru cei nelegiuiți și păcătoși, pentru cei sacrilegi și profanatori, pentru cei ucigași de tată, ucigași de mamă, pentru cei ucigași de oameni, 10 pentru desfrânați și pentru homosexuali, pentru negustorii de oameni, pentru mincinoși, pentru sperjuri și pentru oricine se împotrivește învățăturii sănătoase, 11 conform evangheliei glorioase a lui Dumnezeu cel binecuvântat, care mi-a fost încredințată.
Vocația lui Paul, model pentru Timotéi
12 Îi mulțumesc lui Cristos Isus Domnul nostru, care m-a întărit pentru că m-a găsit vrednic de încredere, punându-mă în slujirea sa, 13 deși mai întâi am fost un defăimător, un persecutor și un insultător, dar am aflat îndurare, căci, în necredința mea, o făceam din neștiință.
Comentariu biblic: 1 Tim. 3, 1-13.
După ce înainte Pavel i-a explicat lui Timotei că este nevoie ca întreaga comunitate să se roage pentru toată lumea, chiar și pentru prigonitori, el îşi îndreaptă acum atenţia asupra conducătorilor Bisericii. În prezenta secţiune, el ne prezintă profilul moral și spiritual al celor care aspiră la o funcţie de conducere în Comunitate. „Adevărat este cuvântul acesta: dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun” (1 Tim. 3, 1). Aici trebuie să facem o precizare. Termenii de episcop (= supraveghetor), presbiter (= bătrân) şi diacon (= slujitor) în terminologia lui Pavel și a Bisericii primare nu se suprapun întru totul cu funcţiile numite aşa în ziua de azi. Episcop și presbiter deseori se folosesc interschimbabil. Ei reprezentau garanţia respectării regulilor evanghelice după care era structurată comunitatea creştină. Diaconii erau cei însărcinaţi cu punerea în aplicare a deciziilor luate în comunitatea guvernată de episcopi şi/sau de presbiteri. Era un lucru demn de respect, acela de a dori să organizezi sau să slujeşti o comunitate. În Epistolele sale către Corinteni şi Efeseni, Pavel se ocupă de ierarhia Bisericii din punct de vedere spiritual. El ne spune că o Biserică este întemeiată de un apostol, este pusă în comunicare cu Dumnezeu prin predică de proroci şi este nutrită în vederea creşterii de învăţători. Pe locul al 4-lea apar conducătorii, episcopi şi presbiteri, care continuă această muncă. Cu vremea, lucrurile s-au modificat în ce priveşte înţelesul termenilor.
Pavel vede 15 calităţi morale pe care cineva care doreşte să împlinească în Biserică o funcţie de organizare (conducere) ar trebui să le posede. Ele sunt foarte asemănătoare și cu cele pe care ar trebui să le posede cei care doresc o funcţie „executivă” (diaconi). Femeile de care vorbeşte Pavel (v. 11) ar putea fi soţiile episcopilor sau diaconilor sau chiar diaconiţe, funcţie cunoscută în Biserica primară, dispărută mai târziu. Supraveghetori (episcopi), constructori (presbiteri) sau lucrători (diaconi), toţi sunt în slujba credincioşilor ca Trupul lui Cristos să crească și să se dezvolte în chip armonios, spre slava lui Dumnezeu. [2011]