Lectura biblica: Lc. 14, 25-35
Urmarea lui Isus (Mt 10,37-38)
25 Multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: 26 „Dacă cineva vine la mine și nu-și urăște tatăl, mama, femeia, copiii, frații și surorile, ba chiar propria sa viață, nu poate fi discipolul meu. 27 Cine nu-și poartă crucea și nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. 28 Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, punând temelia și neputând să-l termine, toți cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, 30 spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine». 31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea. 33 Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunță la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
34 Sarea este bună; dar dacă și sarea își pierde gustul, cum și-l va mai recăpăta? 35 Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi: se aruncă afară. Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”.
Comentariu biblic: Lc. 14, 25-35.
După ce Isus a vorbit tuturor despre faptul că unii vor fi excluşi de la Ospăţul Împărăţiei (cf. Lc. 13, 24- 30), despre smerenia la ospeţe şi milostenie (cf. Lc. 14, 7-14) și ne avertizează că nici dintre cei invitaţi nu vor fi cu toţii admişi (cf. Lc. 14, 15-24), în pericopa de azi, Isus ne vorbeşte despre cum trebuie să fie ucenicul Lui. Scena naraţiunii s-a schimbat acum. „Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis: Dacă vine cineva la Mine și nu urăşte pe cei din familia sa, chiar însăşi viaţa lui, nu-şi poartă crucea și nu vine la Mine, nu poate fi ucenicul meu” (cf. Lc. 14, 25-27). Mulţi din cei ce citesc Biblia rămân surprinşi de duritatea cuvintelor lui Isus. Trebuie precizat înainte de toate că aici cuvântul „ură” nu trebuie să fie interpretat literal. Evident, Isus nu ne poate îndemna la ură faţă de familie și chiar faţă de propria persoană. În pasajul paralel, Matei ne vorbeşte mai de grabă de prioritatea dragostei pe care trebuie să o avem faţă de Isus, fie că este vorba de familie sau de propria persoană (cf. Mt. 10, 37). Loialitatea cuiva faţă de Isus trebuie pusă înainte de familie sau de sine însuşi. Într-adevăr, cei care L-au urmat pe Isus împotriva voinţei familiilor pot fi percepuţi de lume ca unii care-şi urăsc familiile.
Când spunea aceste cuvinte, Isus se îndrepta spre Ierusalim, locul unde a fost răstignit. Era asumarea și purtarea crucii. Acest lucru trebuie să fie înainte de toate raţional. Isus ilustrează acest lucru prin două comparaţii: a omului care se apucă să-şi construiască o casă şi a împăratului care merge la război împotriva altui împărat. Întâi trebuie să-şi facă socoteala dacă are cu ce termina casa sau ce sorţi de izbândă poate avea. Şansele ucenicului există doar dacă renunţă la tot ce are. Punctul culminant al învăţăturii constă în comparaţia ucenicului cu sarea. Ucenicul lui Isus trebuie să evalueze de la început costul vieţii de ucenic și să-şi dea seama dacă este capabil de un asemenea sacrificiu. Harul lui Isus şi mântuirea care-i urmează sunt gratis, dar costul uceniciei este scump. Să medităm deci! [2010]