Ap. Ef. 4,1-7

Lectura biblica: Ef. 4, 1-7
Unitatea Bisericii în diversitatea carismelor

1 Așadar, vă îndemn eu, prizonierul în Domnul, să umblați în mod vrednic de chemarea pe care ați primit-o: 2 cu toată umilința și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în iubire, 3 străduindu-vă să păstrați unitatea Duhului în legătura păcii. 4 Este un [singur] trup și un [singur] Duh, după cum ați și fost chemați la o [singură] speranță, aceea a chemării voastre. 5 Este un [singur] Domn, o [singură] credință, un [singur] Botez, 6 un [singur] Dumnezeu și Tată al tuturor, care este peste toate, prin toți și în toți.

7 Fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Cristos.

Comentariu biblic: Ef. 4, 1-6.

După expunerea doctrinei fundamentale despre Taina mântuirii din primele 3 capitole ale Epistolei, Pavel trece acum la consecinţele practice care decurg din ea pentru viaţa credinciosului: „Vă sfătuiesc dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi în chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia (1) și blândeţea (2), cu îndelungă răbdare (3); îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste și căutaţi să păstraţi unitatea Duhului, prin legătura păcii” (Ef. 4, 1-3). Pavel enumeră deci trei virtuţi care trebuie să caracterizeze viaţa credinciosului: smerenia, blândeţea şi îndelunga răbdare. Smerenia se opune mândriei, blândeţea se opune dorinţei de autoafirmare cu orice preţ, iar îndelunga răbdare este un auto-control, care nu se grăbeşte să se răzbune. Urmându-le, credinciosul va păstra unirea Duhului prin legătura păcii. Unitatea și pacea trebuie să caracterizeze orice comunitate creştină care umblă după modelul lui Cristos.

În cea de a doua parte a acestei secţiuni, pe care Pavel o expune fără a o lega printr-o conjuncţie de prima parte, Pavel ne prezintă poate cel mai explicit şi frumos Simbol al credinţei din NT. Un simbol de credinţă este un crez, ca cel recitat la Sf. Liturghie, care în puţine cuvinte exprimă întreaga doctrină a credinţei. Aici el cuprinde 7 teze fundamentale. Există: 1) un singur trup, 2) un singur Duh, 3) o singură nădejde a chemării noastre, 4) un singur Domn, 5), o singură credinţă, 6) un singur botez, și în fine, concluzia: 7) un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toate, care lucrează prin toţi şi care este în toţi (cf. Ef. 4, 4-6). Folosirea în această frază de patru ori a cuvântului „toţi şi toate” nu se referă la toţi oamenii, ci la toţi credincioşii.

Toată  Epistola către Efeseni este caracterizată de prezentarea lucrării întregii Sfinte Treimi în viaţa credinciosului. Aici enumerarea începe nu cu Tatăl, ci cu Duhul Sfânt, care este operatorul principal al creării unităţii Bisericii, în legătura păcii, pace care exprimă și manifestă unitatea credincioşilor unii cu ceilalţi şi a tuturor în Dumnezeu. [2011]

Scroll to Top