Lectura biblica: Lc. 13, 1-9
Chemarea la convertire
1 În același timp, au venit unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilát îl amestecase cu cel al jertfelor lor. 2 [Isus], răspunzând, le-a zis: „Vi se pare că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni pentru că au suferit aceasta? 3 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel. 4 Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Síloe și i-a ucis erau mai vinovați decât toți ceilalți oameni care locuiau în Ierusalím? 5 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel”.
Parabola smochinului neroditor
6 Apoi le-a spus această parabolă: „Un om a plantat un smochin în via sa și a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit; 7 și i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?». 8 Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l și anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur și să-i pun gunoi [la rădăcină]! 9 Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»”.
Comentariu biblic: Lc. 13, 1-9.
Prima parte a acestei pericope (v. 1-5) am putea-o denumi „Isus şi politica”. Ea se găseşte doar în Luca şi pentru prima oară apare numele lui Pilat. Acesta a fost guvernator roman în Iudeea între anii 26-36 d. Cr. Reşedinţa lui obişnuită a fost Cezareea, pe malul mării Mediterane, dar în timpul marilor praznice venea la Ierusalim ca să poată supraveghea direct marile mase de oameni. „În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor” (Lc. 13, 1). Ce s-a întâmplat propriu zis nu ni se spune, dar se ştie că locuitorii din Galilea erau violenţi. Ca şi în cazul plătirii birului către Cezar, Isus este provocat să ia o atitudine politică. Isus însă nu cade în capcana de a se situa de o parte sau de alta, ci transferă totul în plan religios. Spre deosebire, din păcate, de Biserica istorică, inclusiv cea de azi, care prea uşor ia atitudini politice, când de fapt problemele sunt mult mai profunde. La fel ca și în cazul unor catastrofe naturale, oamenii au tendinţa să creadă că victimele nevinovate ale unor asemenea întâmplări trebuie să aibă păcate ascunse şi deseori este acuzat Dumnezeu de nedreptate. Isus le răspunde scurt: „Credeţi voi că aceşti oameni au fost mai păcătoşi decât alţii? Eu vă spun: nu; ci dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel” (cf. Lc. 13, 2-5). Toţi trebuie să fim conştienţi că viaţa este un dar al lui Dumnezeu, „dar plata păcatului este moartea” (Rom. 6, 23). Dacă nu ne vom pocăi, spune Isus, toţi vom pieri la fel. Orice nenorocire care vine peste oameni nu este voită, ci cel mult îngăduită de Dumnezeu, în sens pedagogic. Orice rău din lumea aceasta, războaie, criză economică sau catastrofe naturale sunt în ultimă instanţă rezultatul păcatului, al ruperii relaţiei noastre cu Dumnezeu. Şi în acest caz, singura soluţie este pocăinţa, ca să nu pierim. Luca 13, 1 și urm. este un exemplu despre care sunt adevăratele relaţii între stat și Biserică. În pilda agricolă care urmează, a smochinului neroditor, Isus ne arată puterea mijlocitoare, și nu judecătoare a Bisericii din lumea în care coexistă cu statul. [2010]