Lectura biblica: 1 Tes. 2, 9-14
9 De fapt, vă aduceți aminte, fraților, de truda și osteneala noastră: noaptea și ziua lucram ca să nu devenim o povară pentru niciunul dintre voi și am predicat între voi evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi sunteți martori, și Dumnezeu de asemenea, că am fost cu sfințenie, cu dreptate și fără prihană față de voi cei care credeți. 11 Voi știți că [am fost] față de fiecare dintre voi ca un tată față de copiii săi: 12 v-am îndemnat, v-am încurajat și v-am implorat să umblați în mod vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăția sa și la glorie.
Credința și răbdarea tesalonicénilor
13 Și, de aceea, noi îi mulțumim lui Dumnezeu fără încetare pentru că, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-ați auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci așa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează cu putere în voi, cei care credeți. 14 Căci voi, fraților, ați devenit imitatorii Bisericilor lui Dumnezeu care se află în Iudéea în Cristos Isus, pentru că pătimiți și voi aceleași lucruri din partea celor care sunt de același neam, după cum și ele [au pătimit] din partea iudeilor,
Comentariu biblic: 1 Tes. 2, 9-12.
Pavel îşi continuă ideea în legătură cu felul de purtare a misionarilor în Tesalonic. Acuza principală, atunci și acum, a tuturor oamenilor mici la suflet când se trezesc în faţa unui proiect grandios cum este cel al propovăduirii Evangheliei, este că în spatele eforturilor și sacrificiilor misionarilor se ascunde o dorinţă de câştig material sau moral, de câştigare a unui prestigiu. Fiecare om gândeşte pornind de la propriile motivaţii. Cum se putea demonta o asemenea suspiciune? Pentru o minte normală, era de ajuns ca misionarii să lucreze şi să nu fie o sarcină celor cărora le predică. Dar oare acest lucru ar fi de ajuns să convingă pe ascultători că intenţiile misionarilor sunt curate? Greu de spus! Pentru un om curat toate lucrurile sunt curate, pentru un om meschin toate lucrurile sunt suspicioase. Totuşi, Pavel încearcă: „Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină nici unuia dintre voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană faţă de voi, cei care credeţi” (1 Tes. 2, 9-10). Mai departe, Pavel le atrage atenţia că motorul acţiunilor este doar dragostea și beneficiile lor, şi nu ale lui: „Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia și slava Sa” (1 Tes. 2, 11-12). Mai devreme, Pavel se compara cu o doică ce-şi creşte cu drag copiii (cf. v. 7). Acum, se compară cu un tată. Ambele modele sunt tot ce poate fi mai bine înţeles în termenii iubirii naturale. Pavel face tot ce este posibil ca mesajul Evangheliei să fie primit cu aceeaşi curăţie de suflet cu care a fost predicat. Toţi beneficiarii predicării sunt fiii lui Dumnezeu, nu ai lui Pavel. El îi hrăneşte doar pentru a creşte, de aceea nu se compară cu o mamă, ci cu o doică, adică cea care hrăneşte un copil căruia nu ea i-a dat viaţă. Dar dragostea faţă de ei este cea a unui tată, care doreşte să-şi vadă împlinită misiunea: maturizarea copiilor săi. [2011]