Lectura biblica: Lc. 11, 9-13
Puterea rugăciunii (Mt 7,7-11)
9 De aceea și eu vă spun: Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide! 10 Căci oricine cere primește; cine caută găsește; iar celui care bate i se [va] deschide. 11 Care tată dintre voi, dacă fiul îi cere un pește, îi va da în loc de pește un șarpe 12 sau, dacă îi cere un ou, îi va da un scorpion? 13 Așadar, dacă voi, cei care sunteți aici, răi cum sunteți, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?”.
Comentariu biblic: Lc. 11, 9-13.
Am văzut în pericopa de ieri puterea rugăciunii. Dimitrie îl roagă pe Nestor și se roagă lui Dumnezeu pentru victoria lui, iar Dumnezeu îl ascultă. Pericopa de azi este a una din cele două pilde cu care ilustrează Isus puterea rugăciunii, după ce îi instruieşte pe ucenici cum trebuie să se roage și ce trebuie să spună în rugăciune, învăţându-i pe ei: „Tatăl nostru” (cf. Lc. 11, 2-4). Isus le explică faptul că cel mai important aspect este stăruinţa în rugăciune. Această stăruinţă nu este necesară pentru că Dumnezeu s-ar lăsa greu înduplecat, ci doreşte ca cel ce I se adresează să dea dovadă de credinţă. Pentru o mai bună înţelegere a faptelor, Isus dă două exemple luate din viaţa cotidiană: cel a omului la care a sosit târziu un oaspete căruia nu are ce să-i dea de mâncare și bate la uşa prietenului său ca să-i ceară pâine pentru oaspete. În cel de-al doilea exemplu se face referire la dragostea naturală. Concluzia ambelor exemple este rezumată în zicerea (logion-ul): „Cereţi și vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide, fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte şi celui ce bate i se va deschide” (Lc. 11, 9-10). În continuare, Isus dă exemplul unui tată care dă fiului său hrana bună cerută și nu piatră în loc de pâine sau şarpe în loc de peşte. Isus mută apoi tot exemplul în plan spiritual și nu doar simbolic spunând: „Deci dacă voi care sunteţi răi ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer” (Lc. 11, 13). Dacă un tată pământesc, cu toată firea sa naturală, nerenăscută, şi deci rea în ochii lui Dumnezeu, este capabil să răspundă cererii fiului său cu dragoste, cu atât mai mult Tatăl ceresc va da Darul suprem, Duhul Sfânt, celor ce I-L cer. „Celor ce I-L cer” este condiţia fundamentală. Pentru ca să cer darul Duhului Sfânt, trebuie înainte de toate să fiu conştient că am nevoie de El. Cum nu pot să-mi menţin viaţa pământească fără hrana naturală, tot aşa nu pot trăi viaţa spirituală fără Duhul Sfânt, care este Darul Tatălui. Și pentru că este un dar, nu pot să-L merit, ci doar să-L cer, deci să mă rog! [2010]