Lectura biblica: 1 Ts. 2, 1-8
Activitatea misionară la Tesaloníc
1 Voi înșivă, fraților, știți că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică, 2 ci, după cum știți, după ce am fost maltratați și insultați la Filípi, am aflat curaj în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre evanghelia lui Dumnezeu ducând o luptă aprigă. 3 Căci îndemnul nostru nu provine dintr-o rătăcire, nici cu [gând] necinstit, nici cu înșelăciune, 4 ci așa cum am fost socotiți [vrednici] de Dumnezeu să ni se încredințeze evanghelia, așa vorbim, nu ca să le fim oamenilor pe plac, ci lui Dumnezeu, care pune la încercare inimile noastre. 5 Precum știți, noi nu am folosit niciodată cuvinte de lingușire, nici nu am avut vreun gând ascuns de lăcomie – Dumnezeu este martor – 6 nici nu am căutat glorie de la oameni: nici de la voi și nici de la alții; 7 deși, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să vă fim povară. Dimpotrivă, ne-am făcut blânzi în mijlocul vostru ca o doică ce își dezmiardă copiii.
8 Atât de atașați eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre, pentru că ne deveniserăți dragi.
Comentariu biblic: 1 Tes. 2, 1-8.
Întreg capitolul 2 al acestei Epistole Pavel îl consacră felului şi motivelor mai adânci în care s-a petrecut evanghelizarea tesalonicenilor. Înainte de toate, Pavel se bucură de faptul că munca misionară, a lui şi a colaboratorilor săi, a fost eficientă: „Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică” (1 Tes. 2, 1). Dacă citim aceste rânduri fără să ştim în ce condiţii a ajuns Pavel la ei, ar putea părea o frază oarecare. Dar „după ce am suferit și am fost batjocoriţi în Filipi (cf. Fa. 16, 22 și urm.), cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte” (1 Tes. 2, 2). Pavel şi colaboratorii lui nu au venit în Tesalonic să petreacă o vacanţă. După serioase confruntări în Filipi şi chiar închisoare, dacă predicatorii Evangheliei ar fi fost doar nişte profitori, de ce s-ar fi angajat în noi lupte la Tesalonic? Opoziţia evreilor habotnici de aici a fost cruntă, iar Pavel nu va întârzia să o eticheteze foarte dur, aşa cum vom vedea. Deocamdată, Pavel le pune înainte tesalonicenilor motivele mai adânci ale felului său de comportare: „Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie. Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne cercetează inima” (1 Tes. 2, 3-4). Ca mai târziu corintenilor, Pavel le atrage atenţia că motivele pentru care se expune nu sunt nici pentru a câştiga faimă, și cu atât mai puţin pentru foloase materiale. Poate ambele motive au fost invocate de adversarii lui Pavel. El nu dorea să fie confundat cu vreunul din filosofii itineranţi, obişnuiţi în acele vremuri şi care-şi câştigau existenţa în felul acesta. Singura și suprema motivaţie era o dragoste curată faţă de ei: „Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar și viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi” (1 Tes. 2, 8). Ca un adevărat slujitor al lui Dumnezeu, Pavel n-a venit să primească cinste sau bani, ci să dăruiască dragostea curată a lui Dumnezeu. [2011]