Lectura biblica: Ev. Lc. 9, 44-50.
44 „Ascultați cu atenție cuvintele acestea: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor”. 45 Însă ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, și le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.
Cine este cel mai mare? (Mt 18,1-5; Mc 9,33-37)
46 Le-a intrat însă în minte întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare? 47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă el 48 și le-a spus: „Cine primește acest copil în numele meu, pe mine mă primește. Și cine mă primește pe mine îl primește pe cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toți care sunteți aici, acela este mare”.
Puterea numelui lui Isus (Mc 9,38-40)
49 Atunci, luând cuvântul, Ioan i-a spus: „Învățătorule, am văzut pe cineva care alunga diavoli în numele tău și i-am interzis, pentru că nu te urmează împreună cu noi”. 50 Dar Isus i-a zis: „Nu-i interziceți, căci cine nu este împotriva voastră este cu voi!”.
Comentariu biblic: Lc. 9, 44-50.
După coborârea de pe muntele Transfigurării, toţi cei trei evanghelişti sinoptici relatează vindecarea copilului lunatic pe care ceilalţi ucenici rămaşi jos nu l-au putut vindeca. Isus dorea prin aceasta să sublinieze încă o dată că era Stăpân absolut peste întreg domeniul răului. Deci celor ce se încred în El nu trebuie să le fie teamă de nimic. Ucenicii, rămaşi fără Isus, n-au putut să-şi manifeste puterea fără El: „Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă; căci, despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Io. 15, 5). Toţi s-au minunat de această vindecare, dar gândurile lor rămâneau tot omeneşti. Isus însă le-a spus: „Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!” (Lc. 9, 44). Dar ei parcă erau surzi. Gândul lor era unul de mărire în felul oamenilor. Se gândeau în sinea lor cine va fi mai mare între ei. Isus, cunoscându-le gândurile, prin exemplul copilaşului le-a descoperit că în Împărăţia lui Dumnezeu va exista într-adevăr o ierarhie, dar una inversă faţă de gândirea firească. Cel mai mare înaintea lui Dumnezeu este unul care pare cel mai mic în lumea oamenilor naturali. Inima lor însă era tot netransformată. Chiar unul care de curând asistase la strălucirea luminii divine în care li se manifestase Isus pe muntele Transfigurării, Ioan, a luat cuvântul şi a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele tău; și l-am oprit, pentru că nu mergea cu noi. Isus i-a răspuns: Nu-l opriţi, fiindcă cine nu este împotriva voastră, este pentru voi” (Lc. 49-50). Veşnica problemă a raportului dintre realitate şi instituţie. Dacă nu este cu noi… atunci n-are voie! Dacă scoate draci, atunci să o facă legal, să vină şi să Te urmeze! Acest cancer al gândirii legaliste și instituţionaliste este modul de funcţionare obişnuit al sistemelor umane. Degeaba a construit unul o maşină, de exemplu, dacă nu are diploma de inginer şi, chiar dacă nu a construit nimic, unul este inginer pentru că el are diplomă. Și aşa în toate profesiile. Isus ne explică însă că realitatea confirmă diploma și nu invers. În lumea Spiritului, aceasta este legea fundamentală. [2010]