Lectura biblica Ap. Col. 3, 17-4, 2.
17 Și tot ceea ce faceți în cuvânt sau faptă, toate [să le faceți] în numele Domnului Isus, mulțumindu-i lui Dumnezeu Tatăl prin el!
Viața creștină în familie
18 Femeilor, fiți supuse bărbaților voștri, așa cum se cuvine în Domnul! 19 Bărbaților, iubiți-vă femeile și nu fiți aspri față de ele!
20 Copii, ascultați-i pe părinți în toate, căci lucrul acesta este plăcut Domnului! 21 Părinți, nu-i împingeți pe copiii voștri la disperare, ca să nu se descurajeze!
22 Servitorilor, fiți în toate supuși stăpânilor voștri după trup, nu numai când sunteți sub ochii lor ca și cum ați voi să fiți pe placul oamenilor, ci în simplitatea inimii, temându-vă de Domnul! 23 Orice faceți să faceți din inimă, ca pentru Domnul, și nu ca pentru oameni, 24 știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii! Pe Domnul Cristos îl slujiți. 25 Cel nedrept va primi ca răsplată nedreptatea pe care a făcut-o; și nu există părtinire.
Cap. 4. 1 Stăpânilor, dați slujitorilor voștri ceea ce este drept și echitabil, știind că aveți și voi un stăpân în ceruri! 2 Stăruiți în rugăciune, veghind în ea cu mulțumire!
Comentariu biblic: Ap. Col. 3, 17-25.
În această ultimă secţiune, Pavel se ocupă de relaţiile interumane care influenţează poziţia credinciosului în Cristos. În primul rând, el i-a îndemnat pe toţi membrii familiei societăţii umane să se perfecţioneze, adică să se maturizeze în fiecare sector al vieţii sociale. El le dă sfaturi concrete fiecăruia în condiţiile particulare. Le explică pe scurt care trebuie să fie relaţiile dintre soţi în primul rând, apoi ale părinţilor faţă de copiii lor şi ale copiilor faţă de părinţi, ale stăpânilor faţă de robi şi ale acestora faţă de stăpâni. Cu un cuvânt, fiecare lucru trebuie împlinit corect și complet. Să observăm că secţiunea din Col. 3, 18-22 este similară până la identitate cu secţiunea din Ef. 5, 22- 6, 9. Să mai observăm de asemenea că Pavel nu îndeamnă la o schimbare a ordinii familiale sau sociale, aşa cum se întâmplă din păcate astăzi, ci la o reglementare a raporturilor între membrii societăţii, bazată pe o schimbare interioară a viziunii noastre, fundamentată pe legile stabilite de Dumnezeu Însuşi. Regula de aur care ar trebui urmată este ca „orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Cristos (şi nu oamenilor)” (Col. 3, 23-24). Pavel, atât în Efeseni, cât şi în Coloseni, insistă mai mult asupra relaţiilor dintre stăpâni și sclavi, deoarece acesta era punctul mai sensibil. Dacă relaţiile familiale sunt stabilite prin legile naturale, relaţiile sociale au cunoscut în timp mai multe transformări. Astăzi, chiar dacă nu mai avem stăpâni şi sclavi în sensul din antichitate, au rămas totuşi neschimbate raporturile dintre angajaţi şi angajatori de pildă. Toate relaţiile noastre sociale pot fi viciate de păcat. Dorinţa de dominaţie și de câştig poate altera bunul mers al societăţii şi poate deveni astfel sursă de amărăciune și nedreptate. Acest conflict niciodată în istorie nu s-a rezolvat printr-o revoluţie socială, ci poate să-şi găsească soluţia doar în transformarea interioară: „Cine umblă cu strâmbătate, îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; și nu se are în vedere faţa omului” (Col. 3, 25). [2011]