Lectura biblica: 1 Tim. 1, 1-7
Destinatar și salut
1 Paul, apostol al lui Cristos Isus, după porunca lui Dumnezeu, mântuitorul nostru, și a lui Cristos Isus, speranța noastră, 2 lui Timotéi, adevărat fiu în credință, har, îndurare și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Cristos Isus Domnul nostru!
I. RESPONSABILITATEA LUI TIMOTÉI FAȚĂ DE EVANGHELIE
Avertisment împotriva învățăturii false
3 După cum te-am rugat când am plecat spre Macedónia, rămâi la Éfes ca să le poruncești unora să nu răspândească învățături greșite 4 și nici să nu se ocupe cu mituri și genealogii fără capăt! Acestea aduc mai degrabă controverse decât [slujesc] planul lui Dumnezeu în credință. 5 Însă scopul poruncii este iubirea dintr-o inimă curată, dintr-o conștiință bună și dintr-o credință neprefăcută. 6 Unii s-au îndepărtat de acestea și s-au rătăcit ajungând la discursuri fără sens. 7 Voind să fie învățători ai Legii, ei nu înțeleg nici ceea ce spun și nici ceea ce cred că demonstrează.
Comentariu biblic: 1 Tim. 1, 1-7.
După obiceiul antic, Pavel îşi începe scrisoarea prin identificarea autorului şi a destinatarului, după care urmează salutul: „Pavel, apostol al lui Isus Cristos… către Timotei, adevăratul meu copil în credinţă: Har, îndurare şi pace, de la Dumnezeu Tatăl nostru, şi de la Cristos Isus, Domnul nostru” (cf. 1 Tim. 1, 1-2). Deseori, Pavel se prezintă ca apostol, chemat la această funcţie direct de Isus Cristos, pentru că iudaizanţii, creştinii evrei veniţi de la Ierusalim şi care doreau să impună respectarea Legii iudaice în comunităţile creştine, îi contestau această calitate. Pavel îl numeşte pe Timotei „adevăratul meu copil în credinţă”, înainte de toate pentru că Timotei era preferatul și încercatul colaborator al lui Pavel, dar și pentru a-i întări acestuia autoritatea înaintea comunităţii, scrisoarea fiind destinată citirii publice.
Ca şi în alte cazuri, Pavel era preocupat ca învăţăturile primite în cadrul evanghelizării să fie menţinute nealterate, orice adăugiri și modificări putând dăuna purităţii Evangheliei: „După ce te-am rugat la plecarea mea în Macedonia să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii o altă învăţătură și să nu se ţină de basme și genealogii care dau naştere doar la certuri și împiedică creşterea în credinţă, aşa fac şi acum” (cf. 1 Tim. 1, 3-4). La plecarea din Efes, Pavel a intuit că după plecarea lui vor veni „mulţi lupi răpitori” care vor altera dreapta învăţătură (cf. Fa. 20, 28-30), de aceea l-a lăsat acolo pe Timotei spre a-i întări pe credincioşi să rămână fideli. El cunoştea încă din pruncie Sfintele Scripturi ale VT și se putea opune în mod eficient tuturor acestor falşi învăţători, care doreau să obţină o autoritate bazată pe considerente umane. De aceea, Pavel rezumă pe scurt sensul şi scopul Evangheliei: „Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și dintr-o credinţă neprefăcută” (1 Tim. 1, 5). Aceşti oameni, care doreau să acrediteze Legea, erau de fapt nişte impostori. „Ei vor să fie învăţători ai Legii şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc” (1 Tim. 1, 7). Acţiunea lor trebuia împiedicată cu orice preţ pentru a fi salvată dreapta credinţă. [2011]