Lectura biblica: 2 Tes. 1, 3-10
Judecata la venirea lui Cristos
3 Suntem datori să-i mulțumim lui Dumnezeu întotdeauna pentru voi, fraților, așa cum se cuvine, căci credința voastră crește mult și sporește iubirea unuia față de altul și a noastră, a tuturor, unii către alții, 4 astfel încât noi înșine ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu pentru statornicia voastră și credința în toate persecuțiile voastre și în strâmtorările pe care le suportați. 5 Ele sunt dovada judecății drepte a lui Dumnezeu, ca să deveniți vrednici de împărăția lui Dumnezeu pentru care și pătimiți. 6 Într-adevăr, este drept înaintea lui Dumnezeu să-i răsplătească cu necazuri pe cei care vă strâmtorează, 7 iar vouă, celor încercați, [să vă dea] alinare împreună cu noi când Domnul Isus se va arăta din ceruri cu îngerii puterii sale, 8 într-o flacără de foc, pedepsindu-i pe cei care nu-l recunosc pe Dumnezeu și pe cei care nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus. 9 Ei vor fi pedepsiți cu pieire veșnică, departe de fața Domnului și de gloria puterii sale, 10 atunci, în ziua aceea, când el va veni ca să fie glorificat în sfinții săi și să fie admirat în toți cei care cred, [între care veți fi și voi] pentru că ați crezut în mărturia noastră.
Comentariu biblic: 2 Tes. 1, 1-12.
Primul din cele trei capitole ale acestei Epistole Pavel îl consacră în întregime consolării şi întăririi membrilor comunităţii creştine din Tesalonic. După ce se prezintă împreună cu colaboratorii săi apropiaţi, Silvan şi Timotei, și după salutul obişnuit „Har și pace..”, Pavel mulţumeşte lui Dumnezeu pentru credinţa şi dragostea pe care o dovedesc tesalonicenii, chiar în mijlocul unei intense prigoane la care erau supuşi. Pavel îi consolează nu numai spiritual, ci chiar la nivel uman. Prigonitorii lor nu pot scăpa în final de pedeapsă, pentru că ei lucrează contra lui Dumnezeu. Două sunt categoriile de oameni care nu se vor putea sustrage mâniei finale a lui Dumnezeu: „cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi cei care nu ascultă de Evanghelia lui Cristos” (cf. 2 Tes. 1, 6-8). Firul roşu care traversează întreaga Biblie, de la Geneză la Apocalips, este faptul că Dumnezeu este drept. Este adevărat că dragostea lui Dumnezeu este îndelung răbdătoare, pentru a da timp tuturor ca prin pocăinţă să se întoarcă la El. Această răbdare în suferinţele îndurate pentru Evanghelie trebuie să caracterizeze şi pe creştini. Nu răzbunarea imediată, ci răbdarea continuă ne va mântui. Iar cei ce se încrâncenează în opoziţia lor „vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, când va veni, în „ziua aceea”, ca să fie proslăvit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut” (2 Tes. 1, 9-10). Acest pasaj este deosebit de important, pentru că aici Pavel ne dă cheia deosebirii dintre Răpire și Revenirea lui Cristos în slavă. Răpirea o vor cunoaşte doar credincioşii, pe când Revenirea lui Cristos o vor vedea toţi. Dar atunci, în „ziua aceea”, pentru necredincioşi va fi prea târziu. De aici insistenţa pe o aşteptare tenace, în răbdare, a acelui moment. Pavel încheie acest capitol prin asigurarea credincioşilor că el și toţi ai lui se roagă insistent pentru statornicia în credinţă şi bunătate a tuturor, pentru ca fiecare dintre ei să poată fi părtaş de gloria lui Cristos revenit în putere și în slavă (cf. 2 Tes. 1, 11-12). Această aşteptare trebuie să ne caracterizeze pe toţi, oricât de mult va mai zăbovi Domnul. [2011]