Lectura biblica: Lc. 13, 31-35
Perfidia lui Iród
31 În același ceas, s-au apropiat unii dintre farisei, spunându-i: „Ieși și pleacă de aici, pentru că Iród vrea să te omoare!”. 32 Dar el le-a spus: „Mergeți și spuneți acelui vulpoi: «Iată, eu scot diavoli și săvârșesc vindecări astăzi și mâine, iar a treia zi voi fi sfârșit! 33 Dar trebuie ca astăzi și mâine și ziua care vine să merg, pentru că nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalímului».
Isus plânge asupra Ierusalímului (Mt 23,37-39)
34 Ierusalím, Ierusalím, care omori profeții și-i bați cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi așa cum găina își adună puii sub aripi, și n-ați voit! 35 Iată, casa voastră va fi părăsită! Și vă spun: nu mă veți mai vedea până când veți zice: «Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!»”.
Comentariu biblic: Lc. 13, 31-35.
Isus încheie această secţiune într-un chip straniu. „În aceeaşi zi, au venit la Isus câţiva farisei și I-au zis: Pleacă și du-Te de aici căci Irod vrea să Te omoare” (Lc. 13, 31). Doreau să-L prevină pe Isus ori doreau să scape de El? Nu putem şti! Răspunsul lui Isus este cel puţin misterios: „Duceţi-vă și spuneţi vulpii aceleia: Iată că scot demonii şi săvârşesc vindecări astăzi și mâine, iar a treia zi voi isprăvi. Pentru că nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim” (v. 32-33). Terminarea lucrării mântuitoare a lui Isus va avea deci loc a treia zi prin învierea Celui pe care mai întâi Îl vor ucide. Lucrarea lui Isus se va sfârşi deci nu prin moarte, ci prin viaţă. Izgonirea demonilor și vindecările sunt prin urmare semne care ne arată că viaţa noastră împuţinată de păcat necesită mai mult decât o reparare temporară. Adevărata vindecare este schimbarea prin înviere a firii noastre păcătoase. Acest lucru nu se face însă în mod automat. Dumnezeu ne-o oferă, dar este nevoie ca noi să o acceptăm în deplină libertate. Sf. Augustin remarca: „Dumnezeu te-a creat fără voia ta, dar nu te mântuieşte fără voia ta”. Isus a împlinit tot ce era necesar pentru mântuirea noastră, dar ea nu este operantă decât dacă o acceptăm. Dacă o vom refuza, consecinţele sunt îngrozitoare atât în timp, cât şi în veşnicie: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Iată vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu mă veţi mai vedea până când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru Numele Domnului!” (Lc. 13, 34-35). Dumnezeu ne vrea întotdeauna binele, dar niciodată nu ni-l impune cu forţa. Dacă nu ne vom trezi la timp și nu ne vom pocăi, vom păţi și noi la fel. Cuvintele lui Isus s-au împlinit întocmai în anul 70 d. Cr. când Ierusalimul a fost dărâmat din temelii. A rămas totuşi din el un zid, numit astăzi „zidul plângerii”. Dacă nu ne vom trezi din starea de plâns în care ne-a adus păcatul, o să plângem o veşnicie. De aceea: Pocăiţi-vă cât mai este vreme! [2010]