Lectura biblica: Lc 12,2-12
Mărturisirea curajoasă a Fiului Omului (Mt 10,26-33)
1 În timp ce mulțimea se aduna cu miile, încât se călcau în picioare unii pe alții, [Isus] a început să vorbească mai întâi discipolilor: „Feriți-vă de aluatul fariseilor, care este ipocrizia, 2 căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nici secret care nu va fi cunoscut! 3 Prin urmare, ceea ce ați spus în întuneric se va auzi la lumină și ceea ce ați zis la ureche în camera de taină va fi proclamat de pe acoperișuri. 4 Vouă, prietenilor mei, vă spun: nu vă temeți de cei care ucid trupul și după aceea nu mai pot face nimic! 5 Vă voi arăta însă de cine să vă temeți: temeți-vă de acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în Gheénă; da, vă spun, de acesta să vă temeți! 6 Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi bani? Și niciuna dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7 Vouă însă chiar și firele de păr de pe capul vostru, toate, sunt numărate. Nu vă temeți! Voi valorați mai mult decât multe vrăbii. 8 Vă zic dar, pentru oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9 Însă cine mă va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 Și oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. 11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanților și autorităților, nu vă îngrijorați cum sau ce veți răspunde sau ce veți spune, 12 căci Duhul Sfânt vă va învăța în acel ceas ce trebuie să spuneți”.
Comentariu biblic: Lc. 12, 2-12.
Acest pasaj prezintă din nou înteţirea luptei dintre Isus şi majoritatea conducătorilor religioşi de atunci: „În vremea aceea, când popoarele se strângeau cu miile, aşa că se călcau pe picioare unii pe ceilalţi, Isus a început să spună ucenicilor Săi: Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul fariseilor care este făţărnicia” (Lc. 12, 1). Făţărnicia a avut de-a lungul timpului multe nume. Astăzi ea se numeşte „lupta pentru imagine”. M-a vorbit de rău cineva, mi-a stricat imaginea publică, adică felul în care sunt perceput de ceilalţi. Dar nu ceilalţi mă vor judeca, ci Dumnezeu. De aceea trebuie să fim preocupaţi să corespundem exigenţelor Celui care ne-a creat după Imaginea Sa. „Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut” (Lc. 12, 2). Toţi ar dori să-şi ţină ascunse defectele și să-şi trâmbiţeze virtuţile. S-ar crea în felul acesta o falsă imagine despre sine. Dar pentru a trăi în realitate, adică în părtăşie cu Isus, fiecare trebuie să se lepede de sine… Altă cale nu există. În final, cei care au prezentat o falsă imagine despre sine, câştigând prin aceasta stima temporară a semenilor, vor fi scufundaţi în ruşine. Mai bine o vor duce chiar și aceia pe care oamenii i-au condamnat și dispreţuit pentru defecte morale reale, pentru că ei şi-au primit ruşinea aici: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele vor merge înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu” (Mt. 21, 31). Isus cheamă la pocăinţă și la credinţă, singura care alungă din suflet frica. „Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce pot ucide trupul și după aceea nu mai pot face nimic” (Lc. 12, 4). Ce frumos şi liniştitor este faptul că Isus numeşte și pe cel mai mic dintre ucenicii Săi: prieten. „Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu” (Io. 15, 14). Dacă aceasta este adevărat, indiferent de ce crede lumea despre noi, viaţa noastră este asigurată și am biruit lumea. Iar „ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa voastră” (1 Io. 5, 4) Iată de ce Isus se numeşte pe Sine: Calea, Adevărul şi Viaţa. [2010]