Apostolul: 1 Cor 9,2-12; Evanghelia: Mt 18,23-35.
Contextul biblic al parabolei datornicului nemilostiv este discursul ecleziastic, centrat pe recuperarea celor micuți rătăciți (Mt 18,11-14) sau câștigarea fraților păcătoși prin corecție frățească (Mt 18,15-20).
La întrebarea lui Petru, dacă fratele care greșește trebuie iertat de maxim șapte ori (Mt 18,21), Isus Cristos a răspuns că trebuie iertat până al șaptezeci de ori șapte (Mt 18,22), adică nesfârșit, pururea și necontenit. Acest răspuns a fost exemplificat și aprofundat cu parabola datornicului nemilostiv, parabolă a Împărăției cerurilor (v. 23), relatată numai de evanghelistul Matei (Mt 18,23-35), a cărei cuvânt cheie (folosit de trei ori) este iertarea din milă (vv. 27.32.35). Parabola detaliază și a cincia cerere din rugăciunea Domnească: ”iartă-ne datoriile noastre, precum (fiindcă) și noi i-am iertat pe datornicii noștri” (Mt 6,12).
„Omul rege” (v. 23), simbolizează pe Isus Cristos, întemeietorul Împărăției cerurilor, iertător din milă (v. 27), dar și necruțător cu ticăloșii (v. 32). Reglarea conturilor sugerează o judecată parțială la sfârșitul vieții. Datoria de 10 mii de talanți, 400 tone de aur, 60 de milioane de dinari, o sumă insolvabilă, indică generozitatea și încrederea „omului rege” în robi.
Datornicului insolvabil a fost amenințat pedagogic, nu din cruzime, cu sechestrarea tuturor bunurilor și cu vânzare întregii familii, pentru a recupera ceva din datorie (v. 25). Amenințarea avea ca scop să-l facă pe datornic să conștientizeze mărimea datoriei și mărinimia iertării și astfel să-l facă și pe el milostiv cu tovarășii săi, să-i diminueze cruzimea.
Ca magii (Mt 2,11) și ca apostoli la mersul pe ape (Mt 14,33), robul insolvabil a căzut la pământ și s-a închinat. Ipocrit a implorat milă promițând restituirea imposibilă (v. 26). Regele stăpân, străpuns de milă (măruntaie cutremurate de milă: Mt 9,36; 15,32; 20,34), a oferit mai mult decât i s-a cerut. I-a iertat datoria și la eliberat din robie (v. 27), două acțiuni jubiliare (Lev 25,10). A pierdut zece mii de talanți dar a câștigat un om liber. La fel în taina mărturisirii se acordă iertare și dezlegare, adică eliberare din robia cauzată de datoria insolvabilă a păcatelor.
Datoria transformată în dar prin iertare și libertatea primită sunt folosite rău datorită cruzimii manifestată față de tovarășul său de robie, dator numai cu 100 de dinari (v. 28), care cere și el amânarea restituirii (v. 29). Datornicul nemilostiv nu-i acordă amânare, se poartă crud, îl strânge de gât (v. 28) și-l aruncă în închisoarea pentru datornici (v. 30). Colegii îndurerați, la curent cu gestul de mărinimie (virtute regească) al stăpânului față de agresor, au povestit regelui cele întâmplate (v. 31), căutând dreptate, nu răzbunare.
Stăpânul îl cheamă pe robul ticălos (crud, rău, stricat) și-i amintește că din milă i-a iertat toată datoria insolvabilă, numai pentru că l-a rugat (v. 32). Ar fi trebuit să-i urmeze exemplul, iertând din milă datoria împreună slujitorului (syn-doulos) și frate (v. 35; Mt 23,8: voi toți sunteți frați), dator numai cu o sută de dinari (v. 33). Mâniindu-se stăpânul, cu mânie sfântă și dreaptă, mai violentă decât mânia datornicului nemilostiv față de tovarășul său de robie, l-a dat pe datornicul nemilostiv pe mâna torționarilor (călăilor, cei care chinuiesc) pentru a restitui, a da înapoi datoria crescută cu răutatea și cruzimea față de semeni (v. 34). Datoria a crescut și cu datoria semenului, care a cerut iertarea datoriei dar nu i-a fost acordată iertarea.
La fel ca stăpânul din parabolă acționează și Tatăl lui Isus Cristos din ceruri, la judecata particulară (v. 24: ziua socotelilor), dându-ne pe mâna torționarilor iadului, dacă nu iertăm din inimă fraților toate, nu numai datoriile (v. 34). Atitudinea noastră față de frați determină atitudinea divină, în judecata particulară (Mt 7,2: cu judecata cu care judecați veți fi judecați) și în iertare (Mt 6,14-15: iertați dacă iertăm).
În urma iertării reciproce, între creștini nu ar trebui să existe datornici și creditori, decât cu iubire (Rom 13,8). Față de Tatăl ceresc toți suntem datornici insolvabili, din milă divină, la cerere (v. 32: ți-am iertat datoria fiindcă m-ai rugat), iertați prin Fiul și integrați în familia divină ca fii, și ca robi.
Datoria ne restituită la termen poate avea ca urmare aruncarea în închisoarea pentru datornici (v. 30), dacă datoria e mică și recuperabilă. Dacă datoria e insolvabilă și ne iertată, urmarea este vinderea ca robi (v. 25), iar dacă datoria este insolvabilă, ne iertată și dublată de ne iertare, răutate și cruzime față de semeni, urmarea este tortura torționarilor (v. 34).
Tortura poate produce bani pentru achitarea datoriilor ? Nu. Dar cruzimea torționarilor poate schimba atitudinea sufletească crudă a celui torturat (aici sau în purgatorul iad), într-o atitudine de pocăință și acceptare a suferințelor meritate, ca ispășire pentru răutate și cruzimea față de frați.
Jubileul mesianic al Spiritului Sfânt al iertării datoriilor-păcate este actual și eficient numai dacă este precedat de iertarea datoriilor-căderi (poticnirile) sau greșeli, ale semenilor noștri (Mt 6,14-15). Jubileul mesianic trebuie continuu actualizat prin iertarea din inimă a fraților (v. 35). Darul și beneficiul iertării gratuite (v. 32: numai pentru că a fost cerut în rugăciune), poate fi pierdut dacă nu iertăm și noi pe frații noștri. Neiertarea și faptele crude (v. 28: strângerea de gât; v. 30: aruncarea în închisoare) pot anula darul gratuit al iertării și al mântuirii. Suntem mântuiți numai dacă suntem iertați și iertători.
Suntem administratori ai avuției lui Dumnezeu și trebuie să dăm socoteală la sfârșit de cum am utilizat talanții primiți (Mt 25,19) sau cum am folosit sufletul primit care trebuie restituit (Lc 12,20: în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul). Dacă pierdem, vindem sau risipim talanții ca fiul risipitor, ajungem datornici insolvabili. Raportul dintre datoria insolvabilă față de Dumnezeu și datoria față de semenii noștri este raportul dintre 10 mii de talanți (60 de milioane de dinari) și o sută de dinari. Iertarea acordată de noi fraților, față de iertarea primită de la Dumnezeu este ca o picătură de apă față de un ocean nemărginit (sf. Ioan Gură de Aur).
Apostolul Pavel iartă corintenilor datoria de a-l întreține, vestindu-le Evanghelia gratuit, pentru a nu le fi o povară și pentru a nu pune vreo piedică Evanghelie lui Cristos (1 Cor 9,2-12: apostolul zilei), preferând să muncească (1 Tes 2,9; 2 Tes 3,8) sau să primească ajutoare de la frații din Macedonia (2 Cor 11,7-9).