Parimii; Litie; Polieleu; Pripele; Evanghelia Utreniei: Io 21,1-14; Laude; Doxologia Mare. Apostolul și Evanghelia Apostolilor: 2 Cor 11,21-12,9; Mt 16,13-19
Petru și Pavel sunt apostoli și martiri elogiați de însuși Isus Cristos. Petru prima piatră apostolică vie cu care Isus Cristos Piatra vie, aleasă și prețioasă (1 Pt 2,4) își va începe construirea Bisericii. Pavel ”instrument (vas) ales” ca să poarte Numele lui Isus Cristos înaintea neamurilor, regilor și evreilor (Fap 9,15).
Isus Cristos spera să facă pe toți evreii misionari ai Evangheliei, dar cuvintele și faptele sale minunate (minuni) făcute în Spiritul Sfânt, au reușit să adune numai câțiva ucenici cu credință și speranță mesianică nesigure. Pentru a putea relansa misiunea sa, după moarte și înviere, Isus Cristos avea nevoie să poată conta pe credința ucenicilor într-un Mesia ne triumfalist politic. După ce la Cesarea lui Filip testează credința ucenicilor în Mesia (credință mărturisită de Petru), cu grijă fără ai scandaliza și demoraliza, Isus va preciza ce fel de Mesia este el. Mărturisirea lui Petru declanșează mărturisirea lui Isus Cristos, care va anunța progresiv de trei ori că Mesia trebuie să pătimească, să moară și a treia zi să învieze (Mt 16,21; 17,22-23; 20,17-19). Trebuie (dei), că așa a hotărât pronia divină, pentru că face parte din planul lui Dumnezeu. Veste șocantă pentru evrei, care așteptau un Mesia rege triumfalist politic.
Când a fost Isus Cristos întrebat de ucenicii lui Ioan Botezătorul dacă este el Mesia (Cel care vine) ori să aștepte pe altul, a răspuns trimițând la operele mesianice puternice fericind pe cei care nu se vor poticni din pricina unui Mesia suferind (Mt 11,2-6). În retragere pentru rugăciune, de la Cesarea lui Filip, a fost locul și timpul potrivit ca Isus Cristos să examineze, credința ucenicilor în mesianitatea sa. Ca și la botez (Lc 3,21) sau la alegerea celor doisprezece (Lc 6,12-15), Isus Cristos pregătește examinarea ucenicilor cu rugăciune (Lc 9,18: stătea și se ruga deoparte).
Apostoli făcuse școala primară în sinagogă. Au fost admiși la „liceul” lui Isus Cristos (examen de capacitate), unii pe lac la pescuirea minunată, unde a fost testată capacitatea de a acționa după cuvântul lui Isus Cristos (Lc 5,1-11). La Cesarea lui Filip a avut loc examenul de maturitate, cu două întrebări (Mt 16,13-19; cf. Mc 8,27-33; Lc 9,18-22). Una de cultură religioasă generală: „cine spun oamenii că este Fiul Omului?” (v. 13). Alta de cultură religioasă personală: „dar voi cine spuneți că sunt?” (v. 15).
Din răspunsurile la întrebarea de cultură generală: ”cine spun oamenii că este Fiul omului?” (v. 13), eu sau altcineva, rezultă că oamenii identificau pe Fiul omului, nu cu Isus Cristos, ci cu un profet vechi revenit (cu o fantomă a trecutului) sau cu un profet nou (v. 14). Unii, ca Irod, îl identificau cu Ioan Botezătorul (Mt 14,1-2). Alții, cu Ilie, care a fost ridicat la cer (4 Regi 2,11 LXX) și era așteptat să revină (Mal 3,22-23 LXX). Ilie a fost identificat de Isus Cristos cu Ioan Botezătorul (Mt 17,10-13). Alții îl identificau cu Ieremia, care înainte de distrugere templului de către babilonezi a ascuns corul, chivotul și altarul tămâierii, într-o grotă, până la venirea Domnului (2 Mac 2,1-8). Alții, cu profetul anunțat de Moise (Deut 18,15). Elementul unificator al părerilor este că Fiul omului este un profet.
La întrebarea de cultură personală: ”dar voi cine spuneți că sunt?” (v. 15), răspunde Simon care a fost numit de Isus, Chifa, adică Petru (Io 1,42), mărturisind credința ucenicilor, care va fi și credința Bisericii lui Dumnezeu: ”Tu ești Mesia (Cristosul), Fiul Dumnezeului viu” (v. 16). Numele indică esența persoanei. Schimbarea numelui lui Chifa în Petru, indică schimbarea identității. Cel ce schimbă numele sau pune numele devine proprietarul persoanei respective.
Mesia în ebraică sau arameică Cristos în limba greacă, este ”Consacratul cu sfânta ungere”, de către Spiritul Sfânt (Is 6,1-2, citat în Lc 4,18-19), care trebuia să fie rege, fiu a lui David (2 Regi 7,14), dar și Fiul lui Dumnezeu (Ps 109,3 LXX: ”din pântece, mai înainte de luceafăr, te-am născut”).
Dumnezeul viu, este unicul viu, care preferă să locuiască în mijlocul fiilor lui Israel numiți ”fiii Dumnezeului cel viu” (Os 2,1 LXX). Și regele Darius numește pe Daniel izbăvit din gura leilor ”robul Dumnezeului celui viu” (Dan 6,21 Th).
Simon Petru identifică precis (”notarial”) pe Dumnezeu ca tată a lui Isus Cristos, iar Isus Cristos pe Iona ca tată pământesc a lui Simon. Isus Cristos îl fericește pe Simon pentru revelația primită, care nu este de la firea sa omenească moștenită de la tatăl său Iona, fragilă și muritoare (carne și sânge), ci de la Tatăl ceresc a lui Isus (v. 17).
La zisa lui Petru (v. 16), Isus Cristos răspunde cu o altă zicere: te ești Petru (piatră mobilă de râu) și pe această piatră (rocă, stâncă imobilă de munte), voi zidi Biserica (v. 18). Cum însuși Petru recunoaște, Isus Cristos este Piatra vie, aleasă și prețioasă înaintea lui Dumnezeu (1 Pt 2,4). El este piatra de temelie (piatra peste care se poate cădea) și piatra din capul unghiului (piatra care poate cădea), piatră ne luată în seamă de zidarii (masonii) evrei (Mt 21,42.44). Petru din piatră mobilă ezitantă, care se va lepăda de trei ori de Isus Cristos arestat (Mt 26,69-75), va deveni după înviere piatră imobilă. Împreună cu ceilalți apostoli va fi piatră de temelie a Ierusalimului ceresc, care va coborî pe pământ (Apoc 21,14). Creștinii vor fi pietre vii (1 Pt 2,5), zidite pe temelia apostolilor și a prorocilor, cu Isus Cristos Piatra din capul unghiului (Ef 2,20).
Porțile iadului, numite și porțile morții (Ps 106,16.18 LXX), care înghit pe toți oamenii fără a se sătura, indică moartea nesătulă care nu va birui pietrele vii din care se zidește Biserica Dumnezeului celui viu (v. 18).
Isus Cristos mort și înviat, care deține cheile morții și ale iadului (Apoc 1,18), cu care închide și deschide (Apoc 3,7), promite lui Petru și tuturor apostolilor, cheile Împărăției cerurilor, spre a lega și dezlega (v. 19; Mt 18,18), adică toată autoritatea asupra porților Împărăției. Prin două extreme opuse (lega și dezlega sau închide și deschide, adică „a permite și a interzice” sau „a excomunica și a ridica excomunicarea”) se indică toată realitatea conținută între cele două extreme. Promisiunea o va împlini Isus Cristos înviat în ziua învierii seara când va da Pacea și Spiritul Sfânt ucenicilor sub formă de suflare pentru a aplica jubileul mesianic al iertării datoriilor-păcate (Io 20,19-23).
La examenul de maturitate au fost promovați toți apostoli. Petru a fost șef de promoție, primind ca premiu o fericire (v. 17) și cheile Împărăției (v. 19), fiind promovat cardinal ”secretar de stat”. Petru a împlinit primul act diplomatic, propunând lui Isus ocolirea crucii (Mt 16,22). Studiile superioare ale apostolilor priveau specializarea în taina crucii și învierii (taina lui Mesia pătimitor). Examenul de licență a avut loc sub cruce, fiind promovat numai de Ioan și femeile de la asistență socială. Reexaminarea a avut loc după înviere pe malul lacului (Io 21), Petru fiind din nou șef de promoție, premiat cu ”primat” (Io 21,19.22: tu urmează-mi mie). Banchetul de absolvire a studiilor teologice ale apostolilor a fost de tip euharistic, cu pâine și pește fript (Io 21,9-12: evanghelia utreniei).
Omul poate ajunge la cinci nivele de cultură corespunzătoare celor cinci simțuri sufletești: percepția sau simțirea; imaginația sau fantezia; opinia sau părerea; rațiunea sau cugetarea (judecata); înțelegerea sau înțelepciunea. Nivelul de cultură al maselor este cel al opiniei publice manipulabile, specific ”telectualilor” și ”opinologilor” massmediști. Părerile multiple și variate indică multă incertitudine. Nivelul de cultură al apostolilor a fost cel al înțelepciuni și înțelegerii revelate de Tatăl cel ceresc, nu de firea omenească (carne și sânge).
Ca și lui Petru, căruia Tatăl i-a descoperit că Isus este Mesia Fiul Dumnezeului viu (vv. 16-17), și lui Pavel Tatăl i s-a descoperit în ”viziunile și revelațiile Domnului” (2 Cor 12,1). Pavel, pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu (Rom 1,1), încă din sânul mamei sale, ca să descopere neamurilor pe Fiul lui Dumnezeu înviat (Gal 1,15-16), a fost răpit până la al treilea cer, în rai, într-un extaz în trup sau într-o viziune spirituală simbolică, afară de trup, unde a auzit cuvinte care nu se pot rosti (2 Cor 12,2-4: apostolul zilei).
Petru, de meserie pescar, lucrează la temelia Bisericii, începând cu predica din ziua de Rusalii. Folosește puterea cheilor deschizând accesul la mântuire și neamurilor începând cu sutașul Corneliu. Pavel, de meserie constructor de corturi, ridică zidurile Bisericii. Ioan, apostolul iubirii, lucrează la acoperișul Bisericii.