Căderea omului în asemănarea cu animalele are și consecințe sociale, nu numai individuale. Omul a devenit mai fiară ca și fiarele sălbatice, ucigând mânat de ură, mânie, invidie (irascibilitate) și de plăcerea de a ucide. Pentru a nu fi societatea o junglă în care să funcționeze selecția naturală supravețuind cel mai puternic, Dumnezeu a prevăzut posibilitatea gestionării sociale a căderii prin principiu supuneri față de autoritățile lăsate de Dumnezeu. Omul fiară a fost îmblânzit și căderea omului continuu stăvilită social până ce Diavolul a fost legat din punct de vedere social (Apoc 20,3: ca să nu mai înșele neamurile). Diavolul ”legat” social o lungă perioadă de timp (1000 de ani) de către structurile sociale și religioase creștine, va fi dezlegat ca să globalizeze social căderea (Apoc 20,7: înșelând neamurile care sunt în cele patru colțuri ale pământului), prin crearea unor structurii social-politice, culturale și cultuale mondiale de tip fiară: imperiul colonial mondial satanist numit simbolic ”Fiara din mare” (Apoc 13,1-10); imperiul ateist cultural massmedist și cultual satanist numit ”Fiara de pe uscat” (Apoc 13,11-18) și imperiul financiar și comercial mondial (”o peșteră de tâlhari”: Mt 21,13), cu amanții săi împărații adulterini și negustorii pământului (Apoc 18,3), numit simbolic ”Babilonul cel mare” (Apoc 17-18).
- Gestionarea socială a căderii omului în bestialitate.
Pentru a face posibilă supravețuirea omului în condițiile căderii și a stăvili consecințele sociale ale căderii, Dumnezeu a instituit principiul puterii, al autorității (stăpânirii, dominației), încă din familia protopărinților Adam și Eva, când a spus Evei: ”te vei întoarce spre bărbatul tău și el îți va fi stăpân” (Gen 3,16). Așa se gestionează căderea în familia umană. Bărbatul stăpânește, domină, comandă, iar femeia roabă (proprietate a bărbatului), ascultă, se supune și servește pe bărbat fiind proiectată ca ajutor potrivit asemenea bărbatului (Gen 2,18-20). Din familie, celula societății umane, principiul stăpânirii se extinde și la nivel social, pentru a face posibilă viața socială în condițiile căderii și a frâna căderea.
Isus Cristos recunoaște principiul dominației în societatea umană căzută, puterea politică și ierarhia socială, când spune: ”regii neamurilor domnesc peste ele (le guvernează); și cei ce au putere asupra lor se numesc binefăcători” (Lc 22,25) sau ”știți că cei priviți drept ocârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și mai marii lor le stăpânesc cu autoritate (putere)” (Mc 10.42). De fapt autoritatea supremă (stăpânirea) este a lui Dumnezeu și autoritățile politice ar trebui s-o recunoască, cum a recunoscut-o Nabucodonosor când a fost pedepsit pedagogic până ce a cunoscut că ”Cel Preaînalt domnește peste împărăția oamenilor, și cui va voi el i-o va da” (Dan 4,25 Th). Deci puterea politică vine de la Dumnezeu (nu cea demono-cratică), pentru a gestiona umanitatea căzută și a stăvili căderea în cascadă, lăudând pe făcătorii de bine și pedepsind pe făcătorii de rele (1 Pt 2,14; Rm 13,4).
Apostolul Pavel înțelegând planul lui Dumnezeu de gestionare a căderii, nu din oportunism, a scris romanilor: ”fiecare să se supună autorităților constituite, pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu și cele ce există sunt stabilite de Dumnezeu; de aceia cine se opune autorității se împotrivește ordinii stabilite de Dumnezeu,… de aceea trebuie să fiți supuși autorității, nu numai de frica pedepsei ci și din rațiuni de conștiință” (Rm 13,1-2.5).
Principiul dominației valabil parțial și în Bisericile împărătești cu episcopat monarhic auto sau mono cefal, nu ar trebui să fie valabil în umanitatea restaurată, mântuită de Isus Cristos, în familiile și comunitățile creștine mesianice: ”la voi nu va fi așa, ci, dacă unul vrea să fie mai mare printre voi, să fie servitorul vostru și dacă unul vrea să fie primul între voi, să fie robul vostru” (Mt 20,26-27). În această viață, în bisericile creștine, slujirea este generalizată. Nu femeia este emancipată și făcută ”doamnă”, ci bărbatul este coborât la condiția de slujitor (rob). Supunerea și slujirea jertfelnice gratuite (deci de rob), trebuie să fie reciproce (Ef 5,21), după exemplul ”ierarhului” Isus Cristos, Fiul omului, care ”n-a venit să fie slujit, ci să slujească și să-și dea viața ca preț de răscumpărare pentru mulți” (Mt 20,28). Ca și pentru Isus Cristos Înviatul, făcut Domn și Mesia după răstignire și înviere (Fapte 2,36), și pentru noi domnia va începe după înviere. Pentru cei care se grăbesc să ajungă la domnie adevărată soluția este numai una, să moară martiri pentru Cristos și vor avea parte de ”prima înviere” domnind preoțește cu Cristos (Apoc 20,4-6).
- Globalizarea căderii omului în bestialitate.
Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Isus Cristos, Samariteanul milostiv, prin slujirea sa jertfelnică de rob a lui Dumnezeu, a cărui mâncare era să facă voia celui care l-a trimis și să împlinească lucrarea lui (In 4,34), nu numai a frânat total căderea ci a deschis calea înălțării omului căzut între tâlhari încredințând Bisericii lui Dumnezeu grija pentru vindecarea și înălțarea omului rănit în urma căderii (Lc 10,30-35). Bisericile împărătești și împărățiile creștine conlucrând la înălțarea omului căzut au împiedicat generalizarea socială a căderii, globalizarea căderii, legând social pe Diavol ca să nu mai înșele neamurile (Apoc 20,3). Întradevăr puterea politică împărătească (scaunul de domnie a lui David) și puterea religioasă (preoții și leviții) asociate, nu au lipsit în tot timpul premoderntății (creștinismului), timpul mântuirii mesianice promise de Dumnezeu (Ier 33,14-18).
Modernitatea în faza sa acută (postmodernitatea) oferă posibilitatea generalizării sociale a căderii omului în bestialitate, globalizarea căderii, prin crearea unor structuri imperiale globale, politice, sociale, culturale și cultuale de tip animalic (fiare), numite simbolic: ”Fiara din mare” (Apoc 13,1-10: un imperiu colonial mondial satanist); ”Fiara de pe uscat” (Apoc 13,11-18: un imperiu mondial cultural ateist și cultual satanist); ”Babilonul cel mare” (Apoc 17-18: un imperiu mondial financiar și comercial).
Prezentăm globalizarea căderii omului în bestialitate confruntând semnificațiile căderii (prezentate în articolul ”Căderea omului în animalitate”), cu câteva caracteristici generale ale lumii moderne sau p(r)ost-moderne în care trăim: democrație ateistă; capitalismul consumist; cunoaștere numai senzorială; virusul minciunii; cultul trupului.
- a) Globalizarea căderii omului în bestialitate prin democrație ateistă.
Neascultarea este una din cauzele căderii omului în bestialitate. Neascultarea constă în nu a lua în seamă porunca lui Dumnezeu și a decide fără Dumnezeu, autonom, ce e bine și ce e rău, căzând în orgoliu luciferic al celui Viclean. Autonomia (ateismul) puterii politice democratice care vine de la oameni prin vot universal și nu de la Dumnezeu este una din căile globalizării căderii omenirii în bestialitate.
Cum a ajuns puterea politică care era de la Dumnezeu, autonomă, ateistă ? În prima etapă puterea politică exercitată în numele lui Dumnezeu, în ascultare de Dumnezeu (fapt subliniat de ungerea împăratului de către patriarh), a fost disociată, a fost divorțată de puterea bisericească, guvernând numai cu putere de la oameni (democratic). Puterea politică democratică nu ascultă de Dumnezeu, este de fapt atee (”animalică”, pentru că animalele nu cred în Dumnezeu), fie în democrațiile populare ale comunismului ateu militant care luptă împotriva lui Dumnezeu, fie în democrațiile capitalismului ateu practic care lucrează fără Dumnezeu.
Pericolul este ca puterea politică atee divorțată de cea religioasă creștină să se recăsătorească (asocieze) cu o puterea ”religioasă” satanistă (Apoc 13,2), să comită adulter (Apoc 18,3.9), redevenind ”credincioasă” prin credite (împrumuturi). Miza acestei căsătorii, din interes nu din iubire, este promisiunea obținerii, în schimbul închinării sataniste, a dominației mondiale peste toate împărățiile lumii (Mt 4,8-9), peste orice seminție, popor, limbă și neam (Apoc 13,7). La această perspectivă vor contribui conducătorii cu autoritate împărătească de un ceas, adică de scurtă durată, de o legistratură (președinții republicilor democratice ?), uniți în intenția lor de a transfera imperiului mondial satanist puterea și autoritatea lor (Apoc 17,12-13).
- b) Globalizarea căderii în bestialitate prin capitalismul consumist.
O altă cauză a căderii omului în bestialitate este viciul neabstinenței, prada și risipa bunăstării capitalismului consumist.
Sistemul politic democratic cu instrumentul său economic capitalismul nu mai pune frâu căderii, nu mai îngrădește căderea omului. Libertatea democratică este libertatea de a fi căzut și de a mai cădea până la prăbușirea finală. Spre deosebire de regimul politic monarhic care contribuia la înălțarea omului cultivând virtuțile, regimul democratic contribue la căderea omului cultivând viciile (patimile), începând cu mama tuturor viciilor, iubirea trupească de sine, și cu rădăcina tuturor relelor, iubirea de arginți (1 Tim 6,10). Capitalismul, prin mecanismul pieții libere, înfăptuiește ”minunea” transformării viciilor individuale (private) în virtuți sociale (publice). Consumismul trufaș este păcatul Sodomii, caracterizat de pradă, risipă și desfătare în ”belșug de pâine și în preaplin de vin”, fără ”a întinde o mână celui sărac și nevoiaș” (Iez 16,49 LXX). Din viciu individual consumismul devine virtute socială pentru contribuția sa la bunăstarea generală.
Se adeverește spusa psalmistului (Ps 48,13.21 LXX), că omul în bunăstare și cinste s-a animalizat, s-a făcut asemenea ”vitelor fără minte (TM: ”mute”)”.
- c) Globalizarea căderii în bestialitate prin cunoaștere numai senzorială.
O altă cauză a căderii omului în bestialitate este refuzarea cunoașterii globale și alegerea cunoașterii parțiale, numai senzoriale (alegerea părții nu a întregului), simbolizată de ”pomul aflării a ce se poate ști despre bine și rău” (Gen 2,9).
Căderea în asemănarea cu animalele se globalizează și printr-un învățământ și o cultură tehnico-ștințifice atee bazate numai pe cunoaștere materială, senzorială, animalică. Diplomele de maturitate, licență sau doctorat sunt în mare parte diplome de dobitoci.
În fizica modernă cunoașterea tehnico-științifică s-a dovedit ateistă, văzând în creație nu pe Creator (ca în fizica spirituală creștină), ci numai molecule, electroni, protoni, neutroni, etc. Trecând prin științele naturii și umaniste, când a ajuns la teologie, cu metoda istorico-critică, cunoașterea științifică ateistă și-a dezvăluit și fața ei satanistă, mincinoasă, vorbind ca un balaur (Apoc 13,11), adică așa cum a vorbit Șarpele cel vechi Evei. ”Minunile” tehnicii, care fac comodă numai viața trupului, contribuie la globalizarea căderii omului, la închinarea în fața Fiarei sataniste a tuturor locuitorilor pământului (Apoc 13,12). Acesta este apogeul căderii. Oamenii dobitoace, uciși spiritual în urma închinării sataniste, vor fi uciși probabil și fizic ca să nu consume inutil resursele împuținate ale pământului.
- d) Globalizarea căderii în bestialitate prin virusul minciunii.
Se repetă la scară globală ispita satanistă, minciuna că vom ”fi ca niște dumnezei”, de la căderea protopărinților Eva și Adam (Gen 3,5). Progresul cunoașterii științifice a lumii materiale face pe om atotștiutor. Mijloacele televizuale oferă omului posibilitatea tehnică să fie atovăzător ca Dumnezeu. Revoluția tehnică a făcut pe om atotputernic ca și Dumnezeu. Puterea ”vie”, fizică a omului și animalelor, măsurată în ”cai putere”, a devenit atotputernică prin puterea ”moartă” a motoarelor electrice sau cu ardere internă care folosesc combustibil fosil (din ”fântâna Adâncului” : Apoc 9,1-2, locul simbolic al închisorii demonilor de unde se ridică fiara satanistă: Lc 8,31; Apoc 11,7; 17,8; 20,3), combustibil care datorită poluării agresive ar putea aduce moartea naturii vii.
În atotputernicia sa omul modern nu acceptă lumea așa cum a creat-o Dumnezeu și o recreează după plăcerea animalică și comoditatea trupească proprie, creând tehnic o lume nouă și un om nou luciferic, deocamdată ca imagine (”realitate”) virtuală. Simbolul lumii reconstruite ca ”paradis” virtual mincinos este disneyland-ul.
A fost acreditată și crezută ca adevăr absolut chiar și minciuna progresului continuu. Creșterea economică continuă s-a dovedit mincinoasă pentru că a ajuns să se bazeze nu pe muncă și economii, ca în capitalismul inițial, ci pe joc și speculație bursieră, pe credite (”credință” în bani mincinoși), ca în capitalismul actual. Nu munca produce valori (bani, capital), ci banii inventați (investițiile) oferă loc de muncă.
Moneda, banul, a cărui iubire este rădăcina tuturor relelor și a apostaziei (1 Tim 6,10), din etalon de schimb pentru a ușura comerțul, a ajuns să exprime valoarea tuturor produselor comerciale, lichefiind și valorile imobiliare. Apoi a devenit o ”minciună” de când nu mai are acoperire în aurul etalon, fiind acoperit numai cu cerneală. Valoarea de schimb a valutelor de referință transformate în marfă, valoare care se schimbă zilnic, valoare fără totală acoperire în realitatea economică, deci mincinoasă, o hotărește cererea și oferta, bursa și băncile naționale și mondiale. Rezerva Federală a Statelor Unite ale Americii, bancă privatizată din 1912, ne controlată de nici una din puterile independente ale statului democratic (parlament, guvern, magistratură), practic poate tipări și credita cu dolari ”mincinoși” când și cât dorește.
Să fie banul mincinos un element al marii lucrări de rătăcire, al credinței într-o minciună, a celor care n-au iubit adevărul ca să fie mântuiți (2 Tes 2,10-12) ? În ce pericol și cât de nesigură poate ajunge viața majorității orășenilor, a oamenilor salariați, viață care, spre deosebire de viața gospodarilor dependentă de roadele pământului și de Dumnezeu care dă creșterea (1 Cor 3,6-7), depinde numai de banii și de ”dumnezeii” lumii acesteia care creditează ca să dea creștere economică, depinde de atotputernicile instituții financiare mondiale (Rezerva Federală, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Europeană) !
- e) Globalizarea căderii în bestialitate prin cultul trupului.
Din punct de vedere al structurii omului, căderea omului în bestialitate ar consta dintr-o lovitura de stat a trupului împotriva spiritului uman. Spiritul omului a fost detronat și trupul a luat conducerea omului. Patronul, stăpânul, cere cult, admirație, închinare.
Trupul, partea animalică din om, a devenit stăpân totalitar înrobind sufletul și spiritul omului. Dar robii trebuie să dea cult stăpânului. Astfel patronul trup a devenit obiect de admirație și adorație. Este înfrumusețat estetic prin schimbarea la față cosmetică sau prin chirurgie estetică sau este ajustat funcțional prin substituire de organe sau schimbare a sexului. În mod special trupul feminin înfrumusețat estetic și parțial acoperit este expus spre adorare universală prin toate mijloacele de comunicare în masă vizuale. Renaște globalizată prostituția ”sacră” într-o lume bazată pe seducție. Câștigă alegerile candidatul care seduce mai mulți votanți. În supermagazine se vinde mai bine marfa care împachetată mai strălucitor seduce mai mulți cumpărători. Au audiență mai mare canalele televizuale care seduc mai mulți telespectatori, etc.
Animalitatea trupului stăpân, pentru care unii își sacrifică toată viața pământească, a fost descătușată prin prostituție generalizată, sexualitate dezordonată, homosexualitate și lesbianism, autoerotism, pedofilie, zoofilie, etc.
Ce folosește omului să câștige toată lumea și chiar să-și salveze trupul trecător, dacă își pierde sufletul nemuritor (cf. Mc 8,36) ?
Articolul a fost publicat în revista electronică Oglindanet.ro.